Au fost construite între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr., folosind o tehnică specială numită murus dacicus. Astăzi, aceste cetăți sunt încă bine păstrate.
Istorie
Cetățile dacice din Munții Orăștiei au fost construite începând cu secolul I î.Hr., într-o perioadă în care dacii deveniseră o putere importantă în zonă. După ce i-au învins pe celți, dacii și-au consolidat controlul asupra teritoriului și au început să ridice fortificații pe dealuri și în munți, în locuri greu accesibile, de unde puteau supraveghea împrejurimile.
Aceste cetăți nu erau doar puncte militare, ci aveau și rol administrativ, economic și religios. Aici locuiau nobilii și conducătorii militari, se adunau provizii, bogății și prizonieri, dar existau și ateliere, locuințe și temple. În jurul cetăților trăiau oameni obișnuiți.
Construcția acestor fortificații a presupus un efort uriaș. Versanții au fost tăiați și nivelați, pădurile defrișate, iar piatra și lemnul au fost transportate pe distanțe mari.
Mii de oameni au lucrat la ridicarea zidurilor, sub coordonarea conducătorilor daci și a unor meșteri veniți din lumea greacă. Urmele acestora se văd și astăzi, unele blocuri de piatră având inscripții în limba greacă.
Zidurile cetăților erau construite din piatră, uneori combinate cu lemn, folosind o tehnică numită murus dacicus, care presupunea două rânduri de blocuri de piatră între care se punea un amestec de pământ și piatră, fixat cu grinzi de lemn. Chiar dacă lemnul s-a degradat în timp, structura a rămas stabilă.
În interiorul cetăților existau, în mare parte, construcții din lemn, care nu s-au păstrat până azi. Din acest motiv, este greu de stabilit exact cum arătau aceste fortificații în perioada lor de glorie sau ce funcții aveau toate clădirile.
În timpul războaielor cu romanii, în special în a doua campanie a împăratului Traian, multe cetăți au fost distruse sau incendiate chiar de daci, pentru a nu cădea în mâinile inamicului. După cucerire, fortificațiile au fost abandonate și, în timp, afectate de natură și de intervenția oamenilor, conform Historia.
De-a lungul timpului, cutremurele, alunecările de teren și refolosirea pietrei au dus la degradarea lor. Cercetările arheologice au scos la iveală obiecte, arme și unelte, dar multe aspecte legate de viața din cetăți rămân încă neclare.
Cele șase cetăți dacice incluse în patrimoniul UNESCO – Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna, sunt obiective turistice importante, chiar și în starea lor actuală.
Legende și mistere
Există câteva legende și mistere legate de zona cetăților dacice din Munții Orăștiei. Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a țăranului David Albu, care ar fi visat locul unei comori pline cu aur și argint, ascunsă în stâncă.
Totul s-a întâmplat în vara anului 1784 și a rămas o legendă a vremii. Conform acesteia, după ce Albu s-a spovedit unui preot cu privire la comoara pe care o văzuse, a murit în aceeași zi, pentru că și-a încălcat promisiunea față de duhul care l-a călăuzit.
Nimeni nu a mai găsit ascunzătoarea, dar oamenii au pornit pe urma comorii, inclusiv preotul, dar nu au găsit decât urmele unei așezări străvechi, cea a cetății de la Grădiștea.
Ulterior, în 1803, un țăran pe nume Irimie Popa a găsit un galben. El și-a anunțat tatăl, mai ales că se spunea că banii sunt păziți de Diavol și cine îi va lua va fi blestemat. El a pornit în căutarea mai multor monezi de aur.
După ce găsit monede, oamenii au pornit o adevărată migrație spre Gărdiște, sperând că vor găsi comorile îngropate printre ruine.
Autoritățile au pus ruinele sub pază, însă oamenii mergeau noaptea pe furiș ca să caute bogățiile. Legendele sătenilor care erau pe urmele aurului datează de la începutul secolului al XIX-lea.
Conform istoricilor, în secolul al XV-lea, un localnic a găsit în râul Strei o comoară cu mii de galbeni, iar câteva zeci de ani, în apele Sebeșului, a mai fost descoperit un tezaur de zeci de mii de monezi din aur și argint. O mare parte din tezaurele descoperit în secolele trecute au fost topite, spun istoricii, iar piesele păstrate au fost cumpărate de colecționari și apoi răspândite în întreagă lume.
O altă legendă vorbește despre comoara lui Decebal.
“Într-o noapte, acum câţiva ani, am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Am ieşit din casă şi am privit spre munte, iar flăcările luminau deasupra unei stânci. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal, pentru a nu fi lăsată să cadă în mâna armatei romanilor. Eu nu am putut ţine acest secret, iar unii dintre vecinii mai au săpat după aur în locul pe care l-am indicat şi au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea”, a povestit o localnică din Valea Rea, a Munţilor Orăştiei, conform Adevărul.
