Localnicii au fost forțați să se mute an de an tot mai sus de vatra satului, ca să scape de invazia sterilului, care în timp a înghițit cimitirul și a acoperit biserica. Iată povestea acestui loc fascinant din România.
Satul Geamăna înainte să fie înghițit de ape
Satul Geamănă din munții Apuseni era genul de loc idilic despre care auzi în cărți. Totul a început în 1977, când Nicolae Ceaușescu a ordonat exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, cea mai mare din Europa, la acea vreme.
Pe atunci, locuitorii celor aproape 400 de case au primit vestea cu mare bucurie, crezând că vor avea de câștigat de pe urma exploatării. Lucrurile au stat cu totul altfel.
La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna, iar sumele au variat în funcție de proprietățile pe care le dețineau.
Când a început deversarea sterilului, în 1986, în Geamăna mai trăiau peste 1000 de persoane. Căsuțele răsfirate de-a lungul a câțiva kilometri, în jurul lacului unde ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, sunt acum dovada așezării de altă dată. În zilele noastre, aici mai stau cam 20 de oameni.
Casele rămase au fost „reașezat” mai deasupra, pe culme, iar pe deal a fost ridicată și biserica satului, la aproximativ 100 de metri de vatra satului.
Nămolul a ajuns, din păcate, la nivelul acoperișului, iar sub biserică, în valea Șeșii, se află lacul cu tulbureala de steril. Dezastrul ecologic de la Geamăna a inundat satul cu nămol, deșeuri, ape roșiatice, verzi sau turcoaz, o „oază” de toxicitate într-un peisaj idilic, care îți oferă un sentiment de apăsare și tristețe greu de reprodus în cuvinte.
Lacul artificial cu reziduuri de la cariera de cupru
În iazul de la Valea Șesii, așa cum îl știu localnicii, ajungeau reziduurile de la cariera de cupru de la Roșia Poieni. Lacul artificial e unul de decantare de vale, amenajat între doi versanți. El are un singur baraj și conform estimărilor, ar fi având peste 130 de hectare.
În urmă cu mai bine de un deceniu, Ministerul Mediului vorbea despre faptul că e nevoie de investiții de mediu în zonă în valoare de milioane de euro.
Înainte de 1989, la mina de cupru de la Roșia Poieni lucrau aproximativ 3.000 de angajați. În prezent, numărul acestora a scăzut la aproximativ 200. În martie 2012 s-a încercat privatizarea companiei miniere din zona Munții Apuseni, însă fără succes.
Satul Geamăna în zilele noastre
Locul a ajuns să fie un punct de atracție pentru turiștii români și străini deopotrivă, care vin aici pentru fascinația din spatele poveștii necruțătoare a „satului scufundat”. În plus, nuanțele de roșu și verde de la deșeurile vărsate în iaz de la cariera de cupru adună oameni interesați să vadă fenomenul, în special fotografi.
Totuși, dincolo de ceea ce acum pare desprins din filme, se ascunde suferința unor oameni care și-au pierdut ceea ce numeau „acasă”. Localnicii și-au văzut casele, mormintele celor dragi și întreagă comunitate cum dispar sub apele tulburi colorate provenite de la Roșia Poieni.
Tot ce a rămas acum din așezare este turla bisericii, restul fiind sub ape. Deși turiștii vin să vadă peisajul artificial spectaculos, povestea satului Geamăna este una tristă și nostalgică.
Cum ajungi
Dacă vrei să ajungi aici, o poți face prin localitatea Gura Cornei de la Cîmpeni spre comuna Lupșa, iar de acolo pe jos, în jur de cinci kilometri.
Satul Geamăna este în zona Munților Apuseni și dacă ai mașină, poți ajunge ușor dacă urmezi drumul de pe Valea Arieșului.
Trebuie să mergi pe DN75, drumul care străbate Valea Arieșului, iar din această rută se ajunge în localitatea Lupșa, punctul de plecare spre satul Geamăna.
Din Lupșa trebuie traversat râul Arieș, iar apoi se urmează drumul către satul Pârâu-Cărbunari. De aici mai sunt aproximativ 7 kilometri până la Geamăna.
Ultima porțiune este un drum neasfaltat, însă în general poate fi parcurs fără dificultăți cu mașina. Te poți orienta ușor cu Google Maps.
