"Acel blestemat, acel splendid Rasinari" al lui Cioran, locul caruia timpul nu i-a omorat traditiile
Romania nu inseamna doar litoralul Marii Negre sau Valea Prahovei. De asta ne-a convins chiar mostenitorul coroanei britanice care se declara un admirator vesnic al satului Viscri.
Exista insa multe alte locuri care pot deschide, cu un farmec autentic, o adevarata fereastra spre trecut. Asa este si Rasinariul, in Marginimea Sibiului, care a reusit sa-si pastreze vii obiceiurile de acum mai bine de un secol.
Tanti Oara din Rasinari tine o gospodarie asa cum faceau pe vremuri si stramosii ei. A trait 90 de ani imprumutand cat mai putin din obiceiurile moderne. Si sfintenia cu care a pastrat acest farmec este rasplatita de turisti.
Alegeri 2024
07:17
Ghidul alegătorilor români din diaspora. 950 de secţii organizate în străinătate sau prin corespondenţă
07:13
LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024 | A început votul în diaspora: Cum poți vedea cea mai apropiată secție de votare
06:56
Alegeri prezidențiale 2024. A început votul în diaspora. Țara în care a fost deschisă prima secție
21:26
Nicuşor Dan: Votul meu în primul tur va fi pentru Nicolae Ciucă sau Elena Lasconi
Desi se afla la doar 10 kilometri de Sibiu, Rasinariul s-a schimbat prea putin de-alungul anilor, tocmai pentru ca oamenii incearca sa pastreze un stil de viata cat mai simplu.
Sambata, Rasinariul prinde viata. E ziua in care centrul localitatii se transforma intr-un adevarat furnicar. Toata lumea vine la targ unde ti-e mai mare dragul sa vezi legumele proaspete. E doar o parte dintr-un tablou, in care si pavajul strazilor a imbatranit aparte.
Sotii Macrinici au cautat aici, printre stradute inguste si porti inalte, tocmai linistea pe care nu o aveau in oras.
Rasinariul a fost dintotdeauna un sat foarte bogat. Localnicii castigau foarte bine din cresterea oilor. Pe vremuri si-au permis sa paveze toate strazile si sa construiasca chiar si o linie de tramvai pana in Sibiu.
Daca treceti vreodata prin zona Marginimii nu ratati "Acel blestemat, acel splendid Rasinari" cum ii spunea Emil Cioran in scrisorile sale.