Masacrul de la Otopeni, oamenii care au platit cu viata intoxicarile de la TVR. "Nu credeam ca romanii pot fi atat de sadici"
Acum 25 de ani, revolutia inceputa la Timisoara trebuia castigata si la Bucuresti. In zilele de 23 si 24 decembrie 1989, Romania a fost atrasa intr-o lupta fara sens.
Aparuse psihoza teroristilor. Acei dusmani invizibili, despre care s-a vorbit mult, dar s-a aflat extrem de putin. Numarul mortilor a crescut atunci de 4 ori. Civilii au primit arme, iar Televiziunea difuza incontinuu informatii controversate despre teroristi care trag in populatie ataca spitalele, otravesc apa, sunt fanatici si drogati.
Teodor Brates: Cerem urgent Armata sa intervina! Nu mai este timp de pierdut! Dati ordinele corespunzatoare asa cum v-ati angajat in fata poporului.
Petre Popescu: Ostasi, folositi armele pe care le aveti in dotare fara a astepta neaparat aceasta dezlegare formala. Poporul va da acum ordine!
Un astfel de anunt, aparent mobilizator, a fost rostit de crainicii Televiziunii, in toiul noptii de 22 spre 23 decembrie 89. Mesajul suna clar: 3 camioane pline cu teroristi se pregatesc sa ia cu asalt aeroportul Otopeni. Interveniti de urgenta ... A urmat un masacru fara precedent.
Masacrul de la Otopeni
82 de soldati, de la o unitate din Campina, fusesera trimisi sa intareasca paza aeroportului. Ordinul venea de la ministerul apararii. Zvonul, prezentat la televiziune, in care se vorbea despre teroristi, i-a determinat pe cei care aparau deja Otopeniul sa deschida focul asupra unor tineri nevinovati. 40 dintre ei au murit pe loc. Alti 18 traiesc cu rani adinci in suflet si poarta semnele lasate de gloante.
Unul dintre tinerii secerati de gloante a fost Cosmin Oprea. Avea numai 18 ani. De atunci, parintii lui nu mai au sarbatorit de Craciun.
"Masacrul de la Otopeni a fost premeditat ... niste criminali, care au nume si prenume, in mod voit, au luat viata unor tineri, au luat viata copiilor nostri, care erau militari in termen, cu nici 3 luni de armata", povesteste cu lacrimi in ochi tatal lui Cosmin.
Maiorul Gheorghe Popovici a lasat in urma doua fetite si o sotie distrusa.
"N-as fi putut sa-mi imaginez ca romanii pot fi atat de sadici, atat de insetati de sange, n-am crezut acest lucru", Georgeta Popovici, sotia maiorului Gheorghe Popovici.
Miracolul supravietuitorilor
In toata aceasta drama exista si minuni. Oameni care pot spune ca s-au nascut a doua oara. Ionel Dumitru s-a aflat, in dimineata zilei de 23, in al doilea camion cu militari. A fost strapuns de 6 gloante. A stat 3 luni in spital si a fost operat de 4 ori.
Ionel Dumitru, supravietuitor al masacrului de la Otopeni:
"M-am intins pe burta pentru ca nu simteam piciorul stang si m-am prins de colegii mei care erau morti si m-am tras cu mainile de hainele lor. Auzeam gloantele suierand pe la urechile mele si jos fiind m-a lovit un alt glont. La un moment dat a aparut un ofiter ... si a inceput sa ma bata cu piciorul in cap. Si-mi tot spunea "Teroristule!, Pentru ce luptati voi aici ma? Ce cautati ma aici? A chemat un militar si a zis "Bai, impusca-l pe asta!".
Eroare, diversiune sau crima cu premeditare ? Masacrul de la Otopeni ar fi putut fi evitat.
Televiziunea a fost transformata atunci - din tribuna revolutiei - in principalul canal de intoxicare in masa.
Inca din seara zilei de 22 si continuind pe 23 si 24, informatiile despre "teroristii" care incearca sa inabuse revolutia s-au propagat la TVR rind pe rind.
Consiliul FSN a facut atunci apeluri catre populatie sa apere "obiectivele strategice". Pe strazi s-au format filtre. Multi civili au primit arme. Orice om putea fi terorist. A aparut suspiciunea ca dusmanii invizibil provin din tarile arabe si africane, cu care Ceausescu era prieten. Din cauza asta un student la medicina a murit nevinovat. A fost legitimat si impuscat pe loc.
Chiar daca nimeni nu poate depune marturie ca a vazut teroristi, descrierea acestora ajunsese atunci sa se faca amanuntit, tot prin intermediul televiziunii. Sunt imbracati in negru, au barba, sunt dotati cu aparatura de lupta ultraperformanta. Trag din toate pozitiile, din scari de bloc, de pe acoperisiuri, din elicoptere si chiar din canalizari. Locuiesc in cladirile din jurul punctelor fierbinti ale revolutiei: MApN, CC, televiziune si Otopeni.
Cu o astfel de dezinformare, transmisa la televizor, militarii nu ezitau sa deschida focul asupra oricarui suspect. Retinutii erau maltratati in direct, la televiziune, sa-I vada toata tara.
Implicarea civililor, in lupta cu dusmanul nevazut, a ridicat de 4 ori numarul victimelor. Cei mai multi morti s-au inregistrat la Otopeni, la Radio, in Piata Palatului, la Ministerul Apararii si la Televiziune.
In urma cu 5 ani, Teodor Bratesh, fost director al TVR, a declarat ca informatiile din zilele revolutiei, false sau diversioniste, erau filtrate si aprobate, de un comandament militar instalat la etajul 11 al Televiziunii
Masacrul de la Otopeni nu a fost un caz izolat
Tot pe 23 decembrie, la ora 20.00, elicopterul în care se aflau generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, proaspat arestati pentru represiunea de la Timisoara, a fost doborit linga Alba Iulia. Un alt ordin de la MApN sunase clar: doboriti toate aparatele de zbor suspecte intrucit in ele se afla teroristi. Aceeasi soarta a avut-o echipajul unui TAB condus de colonelul Gheorghe Trosca. Atit el cit si cei 7 militari care-l insoteau au fost macelariti in fata ministerului apararii dupa ce au fost catalogati ca fiind teroristi.
Teoriile s-au tinut lant. Haosul din fruntea armatei! Securitatea fidela lui Ceausescu! Generalii care voiau puterea si cei care se temeau ca vor raspunde pentru represiuni! Acum 5 ani, Generalul Victor Athanasie Stanculescu a sustinut ca, in decembrie '89, au existat si agenti straini. Peste 4000 de rusi, unguri, sirbi si britanici cu misiunea clara de a destabiliza regimul Ceausescu. O strategie care ar fi fost gindita inca la Malta, inceputul lunii decembrie 89, la intilnirea dintre Bush si Gorbaciov.
Scenarii sunt destule. Adevarul inca asteapta sa fie spus - negru pe alb. Datoram asta pentru istorie dar si pentru familiile celor 800 de oameni care au murit in zilele de 23, 24 si 25 decembrie 1989.
