Campionatul Mondial de Fotbal, Brazilia 2014. Cum se vede competitia din mahala: "Tara mea, orasul meu, Raiul meu, Iadul meu"

Dată publicare: 11-06-2014 16:54
Dată actualizare: 25-06-2014 15:45


Rio de Janeiro

Brazilia a intrat deja in lumina reflectoarelor, ca gazda a celui mai important eveniment fotbalistic in patru ani, Campionatul Mondial de Fotbal 2014. De departe, cel mai mediatizat si totodata controversat oras este Rio de Janeiro.

CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 2014 - Dincolo de opulenta evenimentului si a zgarie-norilor "mai inalte la sosea sa nu se vada foamea", cum spuneau cei de la B.U.G. Mafia, se afla "orasul ascuns", infamele favele din Rio de Janeiro. Dintre cartierele rau famate se distinge Rocinha, cea mai mare favela din Rio de Janeiro, unde casele deseneaza un adevarat labirint de strazi, alei, poteci.

Sursa foto: Getty Images

Potrivit unui recensamant realizat in 2010, aproximativ 11,25 de milioane de oameni, aproape 6% din populatia Braziliei isi duce traiul in favele sau in orasele de baraci al caror nivel de trai nu depaseste limita mizeriei. Rocinha este, asadar, cea mai mare dintre ele, oficial cu 70.000 de locuitori, insa in realitate populatia ei se ridica la 180.000, scrie BBC, venitul mediu pe cap de locuitor fiind mai mic de 240 de dolari pe luna. Favelele sunt construite haotic si fara autorizatie, ceea ce inseamna ca aici lipsesc adesea serviciile sociale de baza, ce sa mai vorbim de investitii publice. Insa chiar si in favele pot fi diferente sociale uriase.

Cinci oameni, cinci povesti de viata

Sursa foto: BBC

Wellington Pereira are 44 de ani si i se spune Che, porecla dobandita gratie posterelor cu Che Guevara care impanzesc peretii frizeriei sale. Este multumit de viata lui si spune ca are "un camin confortabil, cu toate utilitatile": Internet, cablu TV, baie, apa curenta si electricitate. "Rocinha este divizata intre oamenii ca mine, care se descurca, si oamenii foarte saraci. Este jenant. Intr-o tara atat de bogata ca Brazilia, treburile sunt atat de prost administrate", spune el. Pereira nu este doar frizer, ci in timpul liber si-a asumat si rolul de postas neoficial, intrucat posta din Rio nu reuseste sa patrunda in inima favelei. Barbatul a mai marturisit, potrivit BBC, ca nu a mers niciodata in cealalta parte a orasului, cum ar fi Ipanema, pentru ca gaseste tot ce are nevoie in Rocinha, chiar si banci sau cabinete medicale.

Carlos Antonio de Souza are 49 de ani si cunoaste Rocinha ca pe sine insusi. A inceput sa invete engleza la 12 ani, ca autodidact. Acum, vorbeste cinci limbi straine - in afara de engleza, stie franceza, spaniola, germana si italiana, dar nu a depasit niciodata granitele tarii natale: "Nu am calatorit prin lume, dar vad mereu lumea la mine acasa", spune Carlos Antonio, care lucreaza in ture la un hotel din Rocinha, scrie poezii si este pasionat de arte manuale. "Rocinha este tara mea, orasul meu, Raiul meu, Iadul meu", afirma Carlos Antonio, caruia ii place sa duca oamenii in favela ca sa le arate "orasul din oras" si spune ca majoritatea turistilor sunt straini, pentru ca 99% dintre brazilieni nu sunt curiosi sa intre in favela "macar o data in viata lor".

Major (maior - n.r.) Pricilla Azevedo a fost numita anul trecut comandant al Unitatii de Politie Pacificatoare (un program "pacifist", al carui scop este recastigarea controlului teritoriilor ocupate de gangsteri si traficanti), dupa ce mai multi ofiteri au fost acuzati de uciderea unui localnic chemat la un interogatoriu, iar increderea in autoritati a scazut dramatic. Programul a cunoscut un regres substantial cand mai multe grupuri armate au atacat cateva echipaje de politie. Major Azevedo a devenit comandantul primului UPP, infiintat in decembrie 2008, in favela Santa Marta din Botafogo. "Este foarte solicitant, din toate punctele de vedere", isi descrie ea misiunea. Are in subordine 670 de ofiteri, dar este increzatoare. Spune ca situatia este mai buna decat acum un an si, chiar daca uneori gruparile criminale opun rezistenta, programul in sine merge inainte.

Gonçala Norberto Araujo Pereira sau Gonçalina, cum o alinta cunoscutii, are 72 de ani si s-a mutat in Rocinha in anii '60, cand si-a parasit casa natala, din nord-estul Braziliei. A pus umarul la infiintarea primului centru de zi, Creche Aspa (Acao Social Padre Anchieta) si lucreaza in continuare acolo ca voluntar. "Imi place viata noastra aici, nu vreau sa ma mut", sustine ea. Isi aminteste cu nostalgie cand colibele erau construite din lemn si locuitorii aveau inca loc in favele sa-si planteze legume, in "rocas", de unde si numele comunitatii: Rocinha. "Cand mai vorbesc cu batranii zonei, imi povestesc ca erau plantatii mari: varza, morcovi, palmieri. Acum nu mai vezi asa ceva - Rocinha s-a marit si oamenii prefera sa ridice case", povesteste ea.

Sursa foto: Getty Images

Felipe Ribas are 26 de ani si lucreaza ca taximetrist pe motocicleta. Face asta de 8 ani, ajutandu-i pe oameni sa strabata mai usor dealurile abrupte si strazile inguste din Rocinha pana la destinatie. Felipe Ribas are doi copii. A devenit tata la 18 ani, cand a trebuit sa renunte la scoala, pentru a-si intretine familia. "Mama isi facea griji ca o sa devin traficant de droguri. Dar, slava Domnului, acum poate fi mandra de mine", spune el. Insa visul lui Felipe era sa devina muzician - canta la instrumente de percutie si, ori de cate ori prinde ocazia, isi insoteste prietenii din trupa Frisson la diverse concerte. Spune ca viata in Rocinha e grea, dar "nu exista victorie fara sacrificiu".

Rocinha, locul pe care brazilienii il "taie" de pe harta turistica

Sursa foto: Faculty Webs

De o parte, plajele cu nisip fin, dezmierdate de fete carioca in bikini, dornice sa capteze razele soarelui in fiecare por al pielii, udate de ape azur cristaline si umbrite pe alocuri de palmieri ori de zgarie-nori aroganti ridicati in cea mai pretioasa zona a orasului, cu care brazilienii se mandresc pe toate cartile postale.

De cealalta parte, la nici un kilometru distanta, luxul nu doar ca paleste, ci este inlocuit de mizerie, cocioabe inghesuite, saracie, tarabe la care se vand de la pui vii, legume sau fructe pe care roiesc mustele pana la haine ori suveniruri, unde auzi claxoane asurzitoare, muzica data tare, tipete si in cale iti ies nelegiuiti de orice teapa iti trece prin minte, intr-un cuvant de toata scursura societatii braziliene, o descriere brutala, dar cat se poate de realista.

Politia braziliana, acuzata de evacuari din favele, ca sa "dea bine" pentru Mondial

Sursa foto: Getty Images

Strazile din favele se transforma adesea in campuri sangeroase de lupta intre politie si infractori, intre infractori si infractori, intre politie si oameni nevinovati, intre infractori si oameni nevinovati. Chiar daca jucatorii se schimba, miza ramane aceeasi: controlul. Dupa spectacolul terifiant al focurilor de arma care lumineaza adesea cerul noptii, ziua aduce imaginea dezolanta a patimilor pe care le indura locuitorii unuia dintre cele mai frumoase orase ale lumii, cazuti, fara voia lor, in dizgratie.

"Comandourile mortii", apartinand chiar politiei, au inceput de luni bune raidurile prin favele, ca sa le "curete" inainte de venirea inaltilor oaspeti de la Campionatul Mondial de Fotbal 2014. In aprilie, un dansator popular a fost gasit mort in apropiere de Plaja Copacabana. Fusese impuscat si toate privirile acuzatoare s-au indreptat catre oamenii legii. Tragedia a atras dupa sine demonstratii violente. Noua autobuze ale politiei au fost incendiate, in semn de protest fata de brutalitatea politistilor. Cel putin sapte agenti si-au pierdut viata de la inceputul anului. Acesta este scenariul care ingrozeste autoritatile si in perspectiva Cupei Mondiale.

Amarildo de Souza Jr. are 18 ani si povesteste cum a fost omorat tatal lui, dupa ce a fost confundat cu un dealer de droguri. Aproximativ 25 de ofiteri, inclusiv comandantul Unitatii de Politie din favela, sunt acum judecati. Agentii ar fi folosit un taser, dupa care ar fi strangulat si ar fi inecat victima in varsta de 42 de ani, intr-o sesiune de tortura care nu s-a oprit decat dupa 40 de minute, cand barbatul si-a dat ultima suflare. Apoi, ofiterii au abandonat trupul neinsufletit intr-o padure. "Tata ar fi fost doar o statistica, daca favela nu s-ar fi revoltat", povesteste Souza Jr. "Brazilia este o tara corupta. Politia are dreptul sa ucida. Campionatul Mondial vine si pleaca, dar violenta ramane", mai spune el.

Peste 50.000 de crime in fiecare an, 900.000.000 de dolari cheltuiti pentru securitate

Sursa foto: Piloto Policial

Terorismul international nu este o problema in Brazilia sau nu a fost pana acum, insa de la sfarsitul anilor '80, de la finalul dictaturii militare, problema violentelor pe plan intern a devenit foarte complexa. Rata omuciderilor in Brazilia: 50.000 de victime pe an. Atacurile armate pe strazi fac parte din cotidian in multe orase, gangsterii isi fac cruce cu arma, inclusiv in randul copiilor. Inchisorile sunt suprapopulate, prizonierii sunt tinuti in conditii inumane, iar sistemul judiciar nu mai face fata avalansei de cazuri. Raspunsul-standard la crima nu rezolva violentele de zi cu zi.

In contextul Cupei Mondiale, Rio a fost transformata intr-o adevarata fortareata. Brazilia a investit 900 de milioane de dolari in securitate, pentru acest eveniment. In toate cele 12 orase exista centre de comanda care lucreaza cu fortele armate, cu militari, politisti civili si federali si alte unitati de urgenta care colaboreaza in premiera. Fara indoiala, scopul este organizarea unui eveniment sportiv in conditii de siguranta pentru participanti, insa pregatirile sunt ca "de razboi", iar ciocnirile intre politie si localnici s-au terminat tragic in cateva ocazii.

In total, 20.000 de barbati vor patrula strazile din Rio de Janeiro si se vor afla in puncte-cheie: aeroport, centre de furnizare a energiei electrice, stadioane si obiective turistice. Astfel, 5.300 de soldati, 8.132 de politisti militari, 2.000 de agenti ai politiei federale, 464 de delegati ai politiei civile, 1.600 de gardieni municipali si 1.000 de pompieri vor fi la datorie. Unitatea de Politie Pacificatoare a ocupat favelele, pentru a le tine sub control. Autoritatile sustin ca toate aceste masuri sunt luate frecvent, insa este clar ca mobilizarea face parte dintr-un plan de securitate aplicat atat pentru Campionatul Mondial de Fotbal, cat si pentru Jocurile Olimpice de Vara din 2016.

In aprilie si mai, strategia a dat gres, mai multi ofiteri UPP fiind tintele unor atacuri letale. Fostul guvernator din Rio, Sérgio Cabral, a facut apel la presedinta Dilma Rousseff sa trimita trupele nationale in oras. Rezultatul: armata a ocupat favela Maré pe autostrada care leaga Aeroportul International Tom Jobim de centrul orasului.

Cupa Mondiala a adus o liniste bizara pe strazile altadata mult mai colorate si galagioase. Pare doar linistea dinaintea furtunii, caci o situatie tensionata se poate isca oricand, pe fondul nemultumirii populare la adresa agresivitatii cu care autoritatile fac orice "ca sa fie bine".

Gustul dulce-amar al protestelor violente

Multi se indoiesc ca turneul se va termina fara niciun incident. Gustul "democratic" al protestelor este inca intiparit in papilele localnicilor. Chiar daca ultimele demonstratii au fost mai mici, activistii sunt convinsi ca strazile se vor umple din nou in timpul Campionatului Mondial de Fotbal, din dorinta oamenilor de a-si striga nemultumirea in fata intregii lumi. Guvernul Braziliei se afla in fata unei dileme imposibile: sa organizeze un campionat frumos, in conditii de deplina siguranta si de cealalta parte sa nu inabuse libertatea de expresie a propriului popor, garbovit de lipsuri si revoltat de sumele fabuloase care se invart in lumea fotbalului, inclusiv pe constructia de stadioane impozante si previzibil de inutile ca investitie viitoare, dat fiind ca vor fi folosite doar pe durata competitiei.

11 MILIARDE de dolari, costul urias al organizarii Cupei Mondiale care a scandalizat masele

Sursa foto: FIFA

Brazilienii de rand nu au putut indura risipa pe bani publici, desfasurata chiar sub ochii lor si au iesit in strada. Nu impotriva sportului, ci a guvernului. Nu impotriva fotbalului, ci a jafului cu parafa oficiala. Numai constructia stadioanelor a costat aproximativ 3,6 miliarde de dolari, de patru ori mai mult decat estimarile initiale din 2007. Ca exemplu, Mane Garrincha, din capitala Brasilia, construit din bani publici, a costat 900 de milioane de dolari si a devenit al doilea din lume, dupa Wembley Stadium, evaluat la 1,2 miliarde. Un alt stadion, cel din Manaus, care a costat 270 de milioane de dolari, a fost construit pentru a gazdui doar patru meciuri, iar dupa ce se va termina turneul va ramane echipei locale, una modesta, fara asemenea pretentii sau public pe masura.

"Ce s-a cheltuit, ce s-a furat, asta e deja istorie", spunea Joana Havelange, membra a Comitetului de organizare a Cupei Mondiale, potrivit Bloomberg. "Distrugand ce avem azi nu schimba cu nimic ce se va construi maine", si-a continuat ea la fel de cinic indemnul la resemnare nationala. 

Sursa: Mihaela Martin, Pro TV


VIDEO PROTVPLUS.RO