Cercetătorii au descoperit acum o moleculă-cheie care stă la baza acestei performanțe metabolice, deschizând posibilitatea dezvoltării unei noi clase de medicamente împotriva obezității.
Când metabolitul specific pitonilor, al cărui nivel crește brusc în sânge după masă, a fost administrat șoarecilor obezi, aceștia au refuzat hrana și au slăbit rapid. Oamenii de știință susțin că molecula ar putea produce efecte similare cu medicamente precum Wegovy.
„Evident, noi nu suntem șerpi”, a declarat dr. Jonathan Long, profesor asociat de patologie la Universitatea Stanford și coautor al studiului. „Dar studiind aceste animale, putem identifica molecule sau căi metabolice care influențează și metabolismul uman.”
Pitonii birmanezi pot depăși 5 metri lungime și aproape 100 kg greutate. În sălbăticie, consumă pradă egală cu 100% din greutatea lor corporală. În orele de după masă, inima lor se mărește cu 25%, iar metabolismul accelerează de 4.000 de ori pentru a facilita digestia. Ulterior, pot sta între 12 și 18 luni fără hrană, aparent fără efecte negative.
Cercetările inițiale: ce activează inima pitonilor
Inițial, oamenii de știință și-au propus să identifice metaboliții care contribuie la creșterea rapidă a inimii pitonilor după hrănire. Aceștia au analizat sângele unor pitoni birmanezi tineri, cântărind între 1,5 și 2,5 kg, înainte și după o masă egală cu aproximativ 25% din greutatea lor corporală. Șerpii de laborator au postit timp de 28 de zile înainte de a fi hrăniți.
Cercetătorii au descoperit peste 200 de molecule a căror concentrație a crescut semnificativ la câteva ore după masă, iar una dintre ele a înregistrat o creștere de peste 1.000 de ori. Această moleculă, numită pTOS, este produsă de bacteriile intestinale ale șarpelui și se găsește, în cantități mici, și în urina umană.
„Ne-am întrebat dacă acest metabolit influențează vreuna dintre schimbările fiziologice care au loc la șarpe după masă”, a spus dr. Long.
Când pTOS a fost administrat șoarecilor de laborator, nu s-au observat efecte asupra consumului energetic sau asupra dimensiunii organelor.
„Ce a reglat a fost apetitul și comportamentul alimentar al șoarecilor”, a adăugat Long.
Șoarecii obezi care au primit pTOS au mâncat semnificativ mai puțin decât cei din grupul de control și, după 28 de zile, au pierdut 9% din greutatea corporală.
Molecula pare să acționeze diferit față de medicamentele GLP-1, precum Wegovy, care încetinesc golirea stomacului, prelungind senzația de sațietate, dar provocând adesea greață, constipație și dureri abdominale. În schimb, pTOS acționează asupra hipotalamusului, regiunea creierului responsabilă cu reglarea apetitului.
Un inhibitor natural al apetitului
Prof. Leslie Leinwand, biolog la Universitatea din Colorado Boulder, care studiază pitonii de două decenii și coautor al studiului, a explicat: „Am descoperit practic un inhibitor al apetitului care funcționează la șoareci fără unele dintre efectele secundare asociate medicamentelor GLP-1.”
Leinwand a subliniat că sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca aceste descoperiri să poată fi aplicate clinic, dar, având în vedere că pTOS apare natural și la oameni, se poate presupune că este sigur.
„Am un respect profund pentru șerpi”, a adăugat el. „Putem învăța atât de multe de la aceste animale, care au evoluat pentru a realiza performanțe extreme.”
Descoperirile au fost publicate în revista Nature Metabolism.
