Peenemunde, satul din Germania care a schimbat soarta celui de-al Doilea Razboi Mondial

Statiunea mica, indepartata, era populara pe vremea Coroanei Prusasce, iar mai tarziu pentru est-germani. Dar intre anii 1936 si 1945, nazistii au ocupat un sat avand un scop mai intunecat.
Peenemunde se afla la gura de varsare a raului Peene in Marea Baltica.

In 1935, inginerul Wernher von Braun a identificat satul, care a oferit 400 km de coasta ca locul secret perfect pentru a dezvolta si a testa rachete, informeaza bbc.com.

Acolo au inceput lucrarile constructie la cel mai mare si mai modern centru de inarmare din lume. Aproximativ 12.000 de persoane au lucrat la primele rachete de croaziera si la exploatarea pe scara larga a lor, care au ocupat o suprafata de 25 km patrati.

Cercetarea si dezvoltarea desfasurate in Peenemunde nu numai ca au fost cruciale pentru desfasurarea celui mai mare razboi din istorie, ci au influentat si viitorul armelor de distrugere in masa, precum si cel al calatoriilor in spatiu.

Astazi, tot ceea ce a ramas din complex este o veche cladire din caramida rosie care gazduieste Muzeul Tehnic Istoric Peenemande.

Visau la arma care sa dea superioritata totala Germaniei

Imbinarea descoperirilor stiintifice cu intentiile intunecate a fost surprinsa de liderul militar al programului de dezvoltare a rachetelor, Walter Dornberger. Intr-un manuscris de discurs din 1942, Dornberger a scris ca lansarea cu succes a prototipului 4 (A-4) - prima racheta cu raza lunga de actiune, cunoscuta si sub numele de V2 sau "arma de razbunare", a fost "Visul inginerilor: Sa dezvolte un dispozitiv care, ca una dintre cele mai revolutionare inventii ale epocii, va da o superioritate militara, economica si, prin urmare, politica".

Dar, in timp ce liderii programului, cum ar fi Dornberger si von Braun, precum si figurile cheie ale regimului nazist, cum ar fi Albert Speer, responsabil pentru cladirile militare de la Peenemunde, credeau ca rachetele ar fi vitale pentru castigarea razboiului, o persoana a ramas sceptica: Adolf Hitler.

Centrul de cercetare Peenemunde nu era finalizat complet cand Hitler a declarat razboi, in 1939. Astfel a inceput o lupta pentru prioritati, personal si materiale, urmand finantarea initiala nelimitata a programului de constructie a rachetei. Doar dupa ce Dornberger si von Braun i-au prezentat lui Hitler un film al lansarii reusite a prototipului A-4 lui Hitler, acesta a acordat in sfarsit finantarea completa a rachetei.

Pana atunci, situatia era disperata si o noua pagina de istorie a afectat complexul. In iunie 1943, 2.500 de prizonieri din lagarele de concentrare au fost fortati sa ajute la productia in serie a rachetei. Listele cu nume pastrate arata ca acesti lucratori „sclavi” provin in special din Franta, Belgia si Olanda ocupata. Ei au lucrat in conditii teribile pentru arme care urmau sa provoace teroare si distrugeri in tarile lor.

Englezii au incercat distrugerea complexului

In acelasi timp, in vara anului 1943, British Intelligence si-a dat seama de importanta centrului de la Peenemunde. Zborurile de recunoastere si fotografiile aeriene au evidentiat dezvoltarea si productia de arme germane cu raza lunga de actiune - ceva ce a trebuit oprit. In noaptea de 17 august, Aviatia britanica a efectuat operatiunea „Hydra”, cea mai mare actiune britanica impotriva unei singure tinte in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Desi bombardamentul a fost in mare parte nereusit, a intarziat productia si a fortat regimul nazist sa o mute in subteran, la Mittelwerk, in centrul Germaniei.

Hitler si-a recunoscut greseala

In 1944, Hitler si-a dat seama de greselile sale si si-a exprimat regretul fata de faptul ca nu a aprobat proiectul mai devreme pentru Dornberger: "A trebuit sa-mi cer scuze doar in fata a doi barbati in intreaga mea viata. Primul a fost Feld-Maresalul von Brauchitsch. Nu l-am ascultat cand mi-a spus din nou si din nou cat de importanta a fost cercetarea voastra. Cel de-al doilea om esti tu."

Dar sfarsitul razboiului nu a insemnat si sfarsitul testelor efectuate la Peenemunde. Dupa razboi, aliatii au cautat sa achizitioneze tehnologia continuta in A-4 / V-2, prima racheta care putea sa lanseze un focos mare pe un teritoriu stabilit.

Cercetatorii si inginerii germani specialisti in rachete care au lucrat pentru regimul nazist au primit cetatenie si locuri de munca in URSS, Marea Britanie, Franta si SUA. Cel mai faimos, von Braun, a trait in SUA si a lucrat pentru NASA, unde a dezvoltat rachetele care au aselenizat pe Luna prin programul Apollo. Pe langa impactul asupra cursei spatiale si a rachetelor ghidate din timpul Razboiului Rece, cercetarea si dezvoltarea efectuate la Peenemünde au influentat intreaga evolutie ulterioare in ingineria spatiala.

Poate ca, totusi, cea mai importanta mostenire lasata de centrul de la Peenemunde este reflectarea la impactul tehnologiei si rolul oamenilor de stiinta si al inginerilor intr-un context mai larg.

Articol recomandat de sport.ro

Ce lovitură! Vor să aducă Barcelona în România pentru inaugurarea stadionului