Cum arată acum cei doi lupi străvechi readuși la viață în laborator la 12.000 de ani de la dispariția speciei. VIDEO
Au trecut șase luni de când doi „lupi uriași” au fost „readuși la viață”, la aproximativ 10.000-12.000 de ani după dispariția acestei specii, relatează iflscience.com.
Acum, cei doi pufoși de șase luni, Romulus și Remus, împreună cu sora lor mai mică, Khaleesi, cresc rapid sub îngrijirea unei companii de biotehnologie care lucrează la proiecte avansate de editare genetică și conservare a speciilor.
Într-un nou videoclip, echipa explică cum evoluează cei doi lupi mai mari.
„Romulus și Remus, care au puțin peste șase luni, cântăresc puțin peste 40,8 kilograme, ceea ce este cu aproximativ 20% mai mare decât un lup cenușiu standard,” spune directorul șef pentru animale de la compania Colossal.
„Putem vedea clar că genele lupului uriaș încep să-și facă efectul și avem acești lupi mari, care seamănă mult mai mult cu exemplarele antice pe care le cunoaștem.”, mai spune el.
Specialistul a oferit și o actualizare despre Khaleesi, descriind-o ca fiind „puțin mai mică, puțin mai tânără [...] Ea cântărește aproximativ 15,9 kilograme, dar totuși este cu 10-15% mai mare decât lupii cenușii obișnuiți.”
Planul este ca, în cele din urmă, Khaleesi să fie introdusă în haită, alături de cei doi frați mai mari.
Prezentarea puilor publicului larg nu a fost lipsită de controverse.
Principala critică a fost că acești lupi nu sunt, de fapt, lupi uriași adevărați, ci o creatură funcțional similară, născută din ADN-ul lupului cenușiu și cel al lupului uriaș dispărut.
„Pentru a readuce cu adevărat la viață o specie dispărută, ar trebui să o clonăm,” a declarat profesorul asociat Nic Rawlence de la Laboratorul de Paleogenetică Otago, Universitatea Otago, pentru Centrul Media pentru Știință din Noua Zeelandă.
„Problema este că nu putem clona animale dispărute deoarece ADN-ul nu este suficient de bine păstrat”, spune profesorul.
În schimb, Romulus, Remus și Khaleesi sunt lupi cenușii modificați genetic, cu 20 de modificări făcute în 14 gene diferite, ceea ce le oferă un aspect fizic mult mai apropiat de strămoșii antici pe care încearcă să îi imite.
Deci, de ce să faci lupi uriași care, de fapt, nu sunt lupi uriași adevărați?
Dacă nu apare o mașină a timpului, pare puțin probabil să reușim vreodată să readucem cu adevărat la viață o specie dispărută, dar proiecte ambițioase de conservare se desfășoară în întreaga lume, folosind unele dintre progresele impresionante din cercetarea genetică realizate de echipa Colossal.
De exemplu, lupii roșii: sunt una dintre cele mai periclitate specii din lume, cu doar 15-20 exemplare rămase în sălbăticie.
Folosind aceleași tehnologii dezvoltate pentru puii „lupilor uriași”, Colossal a utilizat clonarea non-invazivă pentru a obține patru pui de lup roșu, numiți Hope, Blaze, Cinder și Ash.
Aceste clone, spre deosebire de cei trei lupi uriași, sunt 100% lupi roșii din punct de vedere genetic și au fost clonați din linii fondatoare, ceea ce crește diversitatea genetică a populației existente cu 25%.
În Kenya, mai rămân doar două femele de rinocer alb nordic. Datorită unor eforturi monumentale de conservare, echipa speră ca, într-o zi, să poată folosi o femelă de rinocer alb sudic surogat pentru a readuce această specie din pragul extincției funcționale.
Acest proces implică, de asemenea, cercetări genetice extrem de dificile pentru a crea embrioni din spermă și ouă păstrate înainte de dispariția ultimului mascul de rinocer.
Astfel de planuri ambițioase nu sunt niciodată lipsite de critici, cu îngrijorări etice și dezbateri privind limbajul folosit pentru a descrie aceste animale care vor fi cu siguranță în prim-plan.
Sunt lupi cu adevărat „uriași” cei creați de Colossal? Nu, dar sunt cei mai apropiați de original pentru ultimii 10.000 de ani și ar putea chiar să ajute la salvarea altor specii aflate pe marginea dispariției.
