Au folosit senzori magnetici si un radar pentru a scana zona din jurul Stonehenge. Descoperirea facuta de cercetatori

Oamenii admira de mai multe mii de ani maiestuosul complex neolitic Stonehenge, insa scopul original al acestui monument a ramas pana in zilele noastre un mister.

Un studiu recent a descoperit 15 monumente neolitice noi, ingropate in jurul misteriosului complex aflat in comitatul britanic Wiltshire. Un arheolog considera ca aceste monumente adiacente ar putea oferi dovada faptului ca Stonehenge se afla chiar in centrul unui aglomerat sit folosit in timpul procesiunilor si ritualurilor de oamenii care au trait in acea regiune in urma cu 4.000 de ani.

Vince Gaffney, profesor de arheologie la Universitatea Birmingham, face parte din Stonehenge Hidden Landscapes Project - un proiect de colaborare pe patru ani cu Institutul Ludwig Boltzmann pentru Prospectari Arheologice si Arheologie Virtuala din Austria.

Cercetatorii din acest proiect au realizat prima scanare subterana a zonei din jurul complexului Stonehenge, intinsa pe o suprafata de 6 kilometri patrati. Ei au descoperit astfel 15 monumente neolitice, al caror rol este deocamdata putin cunoscut, iar printre acestea se afla formatiuni circulare, gorgane, puturi si canale, care ar putea oferi informatii pretioase despre celebrul sit preistoric.

Citește și

Misterul complexului de la Stonehenge a fost descifrat. Ipoteza unor istorici britanici

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

In vara anului 2009, geofizicienii au folosit senzori magnetici si un radar subteran special pentru a scana regiunea din jurul Stonehenge, detectand aceste structuri necunoscute. Senzorii i-au ajutat pe experti sa gaseasca dovezi directe ale unor sapaturi stravechi si cladiri, prin cartografierea variatiilor din campul magnetic al Terrei.

Profesorul Gaffney considera, pe baza noilor descoperiri, ca Stonehenge nu era un monument izolat intr-un peisaj nealterat, intrucat in jurul complexului neolitic au existat activitati umane intense. In 1620, oamenii din epoca au descoperit cranii de bovine si carbune ars in centrul cercului de pietre neolitice, iar, in urma cu cateva decenii, datarile de carbon i-au determinat pe savanti sa afirme ca Stonehenge a fost construit in jurul anului 2600 i.e.n.

In 2003, Mike Parker Pearson, de la University College London, a afirmat ca muncitorii care au construit Stonehenge locuiau intr-o asezare din apropiere, Durrington Walls. El a facut aceasta afirmatie dupa ce a descoperit ramasitele unor colibe, instrumente si oase de animale. El a mai spus, de asemenea, ca cercul de pietre neolitice era de fapt un cimitir, dar si un monument religios.

In cel mai recent studiu, realizat pe durata a patru ani, oamenii de stiinta au realizat o harta a peisajului zonei din jurul complexului Stonehenge. Ei au inclus in aceasta harta si o fasie lunga de pamant, denumita Curcus, care se intinde de la est la vest pe o distanta de circa 3 kilometri. Se crede ca acea bariera sub forma de sant precede monumentul neolitic cu cateva sute de ani. Gorganele din Curcus - cimitire - din partea de sud a acestei fasii de pamant au fost marcate de savanti, ca si cele 15 noi monumente neolitice. Continuturile lor vor fi examinate cu ocazia unor sapaturi ulterioare.

Istoricii nu sunt deocamdata siguri in legatura cu scopul fasiei Curcus, insa profesorul Gaffney crede ca aceasta era "o mare bariera la nord de Stonehenge".

Alti experti cred ca monumentul era asociat cu trecerea Soarelui pe cer si aceasta teorie pare sa fie sustinuta de noi dovezi. Cercetatorii au descoperit mai multe brese in acel canal, inclusiv o spartura mare in partea de nord, care permitea oamenilor sa intre si sa iasa din Curcus. Profesorul Gaffney crede ca acele brese serveau de "canale prin peisaj", care permiteau oamenilor sa calatoreasca spre nord si spre sud.

Cercetatorii au gasit si un put urias in partea terminala estica din fasia Curcus, al carui capat superior este in prezent acoperit cu un strat de pamant cu grosimea de 1 metru. Intrucat putul era foarte larg - diametrul fiind de 4,5 metri -, oamenii de stiinta cred ca acesta era folosit pentru ritualuri, ca "un fel de borna, de indicator". Putul se afla, totodata, pe directia lasata de umbra Soarelui pe Pamant in timpul solstitiului de vara. "E prea mare coincidenta! In acel punct ne-am spus: 'Ce se afla la celalalt capat?'. Si acolo am gasit un alt put. Sunt doua puturi, care marcheaza rasaritul si apusul Soarelui in timpul solstitiului de vara, aflate intr-un monument despre care se presupune ca are legatura cu trecerea Soarelui pe cer", a adaugat profesorul britanic.

In cea mai lunga zi a anului, cele doua puturi formeaza un triunghi cu Stonehenge, marcand rasaritul si apusul Soarelui. Cercetatorul britanic este de parere ca in cele doua puturi ardeau focuri puternice si ca Stonehenge a fost astfel conceput pentru a putea fi vazut zi si noapte, in special in momentul rasaritului si apusului Soarelui. El mai crede ca Stonehenge era, de asemenea, locul in care aveau loc procesiuni religioase "monumentale".

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5