Au devenit astfel, una dintre cele mai de succes echipe tată-fiu din istoria fotbalului internațional.
În 1969, când i s-a născut fiul, Mircea Lucescu era deja căpitanul echipei naţionale. Răzvan a crescut în vestiar, printre fotbalişti, și a trăit împreună cu ei emoția meciurilor.
Mircea Lucescu: „La 5-6 ani era acolo, printre picioarele noastre, se juca”.
Am încercat permanent atunci când am putut, să-l iau pe lângă mine, de mic, să vadă în ce condiţii se obţine succesul, cât trebuie să munceşti pentru acest lucru, cât trebuie să sacrifici”.
Iar Răzvan i-a urmat drumul pas cu pas, dar a reușit să-și construiască propriul nume în fotbal.
Răzvan Lucescu: „Am avut, pe de altă parte, norocul să îmi descopăr pasiunea prin tatăl meu”.
Mircea Lucescu: „I-am şi spus, trebuie să faci alt sport, ca să nu poţi fi comparat cu mine. Am avut o discuţie cu el şi i-am zis. Bine vrei să fii la fotbal? Nu poţi decât să fii portar, nimeni nu o să te compare cu mine”.
Răzvan Lucescu: „Mult timp m-a urmărit chestia asta, băiatul lui Lucescu, băiatul lui Lucescu, tot ce am obținut şi la şcoală, chiar şi în dragoste, pentru că eşti băiatul lui Lucescu eşti în fotbal, pentru că eşti băiatul lui Lucescu eşti antrenor”.
Un părinte strict
În relația cu fiul său, Mircea Lucescu a fost la fel de strict și de riguros ca pe teren şi a impus aceleași standarde înalte şi acasă.
Mircea Lucescu: „A fost şi pedepsit. Mi se pare că a avut o notă nu prea bună la disciplină. Am avut această discuţie cu el, l-am făcut să înţeleagă ce înseamnă să fii băiatul tatălui tău. Nu poţi să îţi permiţi nimic care să dea o imagine negativă familiei”.
Răzvan Lucescu: „Am avut acest exemplu al unui om care a muncit enorm, care s-a dedicat enorm muncii sale şi am înţeles că pentru a avea succes şi pentru a reuşi în viaţă e nevoie să te dedici total”.
Mircea Lucescu: „Nimic nu se poate obţine lucrând pe jumătate, lucrezi pe jumătate, jumătate obţii”.
S-au înfruntat pe teren
Şi Răzvan Lucescu a început devreme cariera de antrenor. La 38 de ani antrena deja Rapid, una dintre cele mai mari echipe din România. La scurt timp inevitabilul s-a produs. Tatăl şi fiul s-au înfruntat de pe bancă în celebrul duel - Șahtior – Rapid în Cupa UEFA.
Răzvan Lucescu: „Le-am spus: Depinde rezultatul de noi, voi trebuie să intraţi pe teren cu o convingere totală, să nu faceţi niciun pas în spate”.
Mircea Lucescu: „Pe de altă parte eu i-am spus preşedintelui că eu nu pot să pregătesc acest meci, îmi este imposibil. Că nu pot să le transmit jucătorilor mei această motivaţie care poate duce până la un angajament agresiv în joc. Cum să…împotriva propriului meu fiu?”.
Răzvan Lucescu: „A fost prima dată când eu am fost împotriva tatălui meu şi imaginea lui pe teren, la sfârşitul jocului, cu capul plecat, ducându-se către tribune, eu bucurându-mă şi îmbrăţişându-mă cu toţi ceilalţi. M-am dus la vestiare şi am început să plâng. 15 minute am plâns în hohote, în hohote. Era pentru prima dată când am realizat că mă bucur pentru o înfrângere a tatălui meu. Eu până atunci fusesem cel mai mare susţinător al lui”.
Mircea Lucescu: „Nu-i doresc nimănui să lupte împotriva propriului copil”.
La finalul meciului nu a mai existat rivalitate, tatăl şi-a sărutat fiul cu duioşie şi l-a mângâiat la conferinţa de presă.
Mircea Lucescu: „Simţeam că există această povară a faptului că şi-a înfruntat tatăl. Voiam să-l scap de lucrul ăsta, să-I arăt că nu s-a întâmplat absolut nimic, că totul e în regulă”.
Atât Răzvan cât şi Mircea Lucescu au purtat încă de tineri responsabilitatea de a antrena echipa naţională, tatăl la 36 de ani, fiul la 41.
