Comoara, una dintre cele mai mari de acest fel descoperite în țară, cântărește aproape 3,1 kilograme, scrie Live Science.
Tezaurul a fost găsit în urmă cu aproximativ un an, pe un teren din apropierea orașului Wesseling, la câțiva kilometri sud de Köln. Acum, monedele pot fi văzute la Muzeul Regional al Renaniei din Bonn (LVR-Landesmuseum Bonn).
Descoperirea îi aparține lui Oliver Riedl, care are autorizație din partea statului pentru a folosi detectorul de metale și a fost instruit de autoritățile arheologice regionale.
Riedl a scos inițial la suprafață 15 monede, însă detectorul i-a indicat că sub pământ se afla ceva mult mai mare. A decis să se oprească din săpat și să anunțe autoritățile.
„Mi-a fost clar că aici, în pământ, se află ceva mai mare. Prin urmare, am informat imediat autoritățile”, a declarat Riedl.
Arheologii guvernului regional al Renaniei au investigat descoperirea și au excavat întregul tezaur. Blocul de pământ care conținea monedele a fost scos intact și radiografiat înainte de a fi deschis.
934 de monede, adunate de-a lungul a trei secole
Tezaurul conține peste 900 de denari de argint. Denarul era moneda standard a Imperiului Roman timpuriu.
Arheologii cred că monedele au fost îngropate în timpul împăratului Hadrian, care a domnit între anii 117 și 138 d.Hr. Cel mai recent denar din tezaur a fost bătut în anul 124 sau 125.
Monedele sunt însă mult mai vechi. Cea mai veche a fost bătută în anul 148 î.Hr., în perioada Republicii Romane, iar majoritatea provin din timpul împăraților din dinastia Flaviilor – Vespasian și fiii săi, Titus și Domițian –, care au domnit între anii 69 și 96 d.Hr.
Erich Claßen, șeful departamentului de arheologie al guvernului regional al Renaniei, spune că proprietarul inițial pare să fi adunat cea mai mare parte a monedelor în jurul anului 100 d.Hr., dar le-ar fi îngropat abia în timpul lui Hadrian.
Motivul rămâne necunoscut.
„Putem doar să speculăm cu privire la motive, dar cel mai probabil cineva a vrut să păstreze acești bani în siguranță. La acea vreme nu existau bănci”, a declarat Claßen.
Proprietarul nu s-a mai întors însă niciodată după tezaur.
„Este posibil ca proprietarul să fi murit înainte de a putea transmite mai departe informațiile despre monede”, a afirmat Claßen.
Comoara, îngropată la granița Imperiului Roman
Marjanko Pilekić, numismat la Muzeul Istoric German din Berlin, care nu a fost implicat în descoperire, consideră semnificativ faptul că tezaurul a fost găsit chiar în interiorul frontierei nordice a Imperiului Roman, delimitată de limesul roman, care trecea în apropiere de-a lungul Rinului.
El a explicat pentru Live Science că locul descoperirii oferă indicii despre momentul în care monedele au fost îngropate.
„În acest caz, putem presupune cu prudență că tezaurul a fost îngropat la scurt timp după ce a fost bătută cea mai recentă monedă”, a spus Pilekić.
În afara Imperiului Roman, în Barbaricum – regiunile „barbare” de dincolo de granițele imperiului, așa cum erau denumite de romani –, astfel de tezaure erau adesea îngropate mult mai târziu.
O avere care echivala cu șase ani de economii
Tezaurul nu are doar o valoare istorică, ci reprezenta și o sumă considerabilă în secolul al II-lea d.Hr.
Rahel Otte, arheolog regional care a coordonat săpăturile, a declarat că 300 de denari reprezentau salariul anual al unui legionar roman în timpul domniei lui Hadrian. Aproximativ jumătate din această sumă era reținută pentru hrană și echipament.
Prin urmare, un legionar „ar fi trebuit să își economisească toți banii disponibili timp de aproximativ șase ani pentru a strânge comoara descoperită la Wesseling”, a spus Otte.
Arheologii nu au stabilit cine a îngropat tezaurul. Otte a precizat însă că este posibil să fi fost o persoană care locuia pe una dintre proprietățile romane din zonă.
