Sistemul de protecție socială este haotic. Jumătate din azile sunt private: ”Sunt profitabile numai prin servicii proaste”
Cumplit este că în România tot sistemul de protecție socială este haotic și putred. Vârstnicii, copiii nevoiași, dar și persoanele cu dizabilități sunt în grija unui lung șir de instituții care nu știu unele de altele.
Legea este neclară, spun cei din domeniu, iar asta le-a permis unora să se îmbogățească în detrimentul unor persoane suferinde și fără apărare.
În acest moment, în România sunt aproximativ 5.200 de structuri sociale licențiate. Adică centre pentru copii, vârstnici și persoane cu handicap care au undă verde din partea statului să funcționeze. Jumătate dintre acestea sunt publice.
Administratorii trebuie să răspundă în fața mai multor instituții, iar acestea sunt Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, cu sucursale județene, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Direcția Generală de Asistenţă Socială și Protecția Copilului, primării și consilii județene.
În cazul unor nereguli, este greu de aflat cine ar trebui tras la răspundere.
Gabriel Diaconu: ”Sistemul de protecție este absolut falimentar și nu este de ieri, de astăzi. Atunci când ai rezultatele unui control, te plimbi cu hârtiile de la o autoritate la alta, parte este guvernamentală, parte este nonguvernamentală, parte ține de administrația centrală, parte ține de administrația locală. Și atunci întreg arborele trebuie regândit încât, pe verticala deciziei, de sus până jos, să ai cât mai puține stații intermediare și să ai cât mai multă coerență între diversele UAT-uri”.
De control și monitorizare sunt abilitate să se ocupe autoritățile județene de plăți și inspectie socială, Ministerul Muncii, direcțiile generale de asistență socială. Apoi, în funcție de serviciile oferite beneficiarilor, mai pot veni în control direcțiile sanitar veterinare, pompierii, direcțiile de sănătate publică, protecția consumatorului. Problema este că aceste instituții nu colaborează între ele.
După ce că sunt rare, controalele nici nu sunt făcute așa cum ar trebui. O recunosc chiar autoritățile. De cele mai multe ori, vizitele sunt anunțate, nicidecum inopinate. Cel mai adesea, verificările se fac în birouri, la dosare.
”Astăzi, oricine poate să își deschidă un centru de bătrâni”
Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: ”Vreau să vă spun un lucru care este real și, uite, sunt situații dintr-astea de criză în care ajungem de multe ori să constatăm că atunci când facem un control, facem fiecare pe bucata lui. De multe ori controlăm hârtii în loc să controlăm evidențe și cred că cel mai important este să vedem în mod efectiv cum sunt îngrijiți pacienții care se află în astfel de centre”.
Dr. Wargha Enayati, proprietarul unui centru rezidențial privat: ”Avem o lipsă de reglementare a statului pentru că astăzi oricine poate să își deschidă un centru de bătrâni. Are un hotel falimentar, are o casă cu care nu știe ce să facă și începe să facă un centru rezidențial pentru vârstnici. Nu este reglementat, nu este controlat suficient. Sunt și profitabile aceste centre, dar serviciile sunt de așa proastă calitate, numai așa poți să fii profitabil. Noi, ca să avem grijă de un vârstnic, avem oameni de la infirmieră, asistent, curățenie, medici care 24 din 24 au grijă de ei, care au legătură cu spitalul care e legat de rezidențial”.
În urma scandalului, Ministrul Sănătății a anunțat că vrea să transforme unele dintre aceste centre în secții exterioare ale spitalelor de psihiatrie. Persoanele dependente de îngrijiri medicale ar putea fi astfel monitorizate de specialiști.
Etichete: azilele groazei, haos, protectie sociala, sistem,
.webp)
