Ritualul pregatirii cozonacilor de Craciun intr-un sat din Sibiu. De ce nu renunta femeile la framantatul cu mana
In inima Ardealului, gospodinele framanta cozonacii si ii rumenesc in dogoarea potolita a cuptorului cu lemne, asa cum au invatat din copilarie.
Sunt mari, pufosi, plini de nuca, stafide si ciocolata si vor ocupa un loc important pe masa de Craciun.
Cozonacii din Alamor, un mic sat aflat la 30 de kilometri de Sibiu, se framanta doua ceasuri, pana pica apa din grinda, cum spun gospodinele. Mai stau o vreme la dospit sub un stergar, apoi aluatul e perfect. Toata lumea ajuta, pentru ca oamenii au de facut 150 de cozonaci, sa ajunga pentru toata suflarea satului.
Cozonacii sunt inmiresmati cu nuca amaruie, spuma de ou cu zahar si rom, cat sa suceasca pana si mintile unui marinar.
In ciuda efortului, femeile din sat nici nu vor sa auda de un malaxor, ca la brutariile moderne. Spun ca numai framantatul cu mana face aluatul atat de pufos. Toata lumea implicata stie de disciplina si respecta indicatiile gospodinei sefe, doamna Maria.
Dupa o ora si jumatate, cozonacii rumeniti sunt scosi din cuptor, iar mirosul se raspandeste pe ulita satului.
Pentru 150 de cozonaci s-au consumat 300 de oua, 50 de kilograme de faina, 25 de kilograme de nuca macinata si 10 kilograme de zahar. Gustul, insa, este nepretuit.
