Alex Dima, interviu cu reprezentantii Barnevernet. Cum se traduce "le-am mai dat cate o palma" in sistemul norvegian

Au trecut doua luni si jumatate de cand cei cinci copii au fost luati de autoritatile norvegiene. Reprezentantii Autoritatii pentru Protectia Copiilor din Norvegia au acceptat sa se intalneasca, pentru prima data, cu o echipa de jurnalisti din Romania.

Veti urmari, la Stirile PRO TV, mai multe reportaje despre acest caz, ca sa intelegem care este diferenta dintre sistemul de protectie a copiilor de la noi si de acolo.

"Le-am mai dat, cate o palma!", recunosc sotii Bodnariu, iar din aceasta cauza si-ar putea pierde copiii. Cei mici sunt tinuti la ore distanta de parinti lor, iar marti, pentru prima data, tatal ar fi trebuit sa-i intalneasca pe cei doi baieti ai familiei, de 2 si 6 ani. Dar autoritatile s-au razgandit pe ultima suta de metri. Abia in luna mai tribunalul norvegian va hotara daca cei mici se intorc acasa sau raman in plasament permanent.

Pe malul unui fiord, vantul sufla cu putere. E inceputul unui uragan. Dintr-o casa se aud rugaciuni.

Citește și

Proteste in Suceava si Arad pentru sustinerea familiei Bodnariu. Manifestant: "Ne disciplinam copiii sa nu fie lichele"

In jurul unei mese, o familie se roaga. Au fetele impietrite. Este familia sotilor Bodnariu, Marius si Ruth. De cand cei cinci copii le-au fost luati de autoritatile norvegiene, timpul s-a oprit in loc aici si toata familia a fost aruncata intr-o poveste pe care n-o inteleg si din care nu stiu cum sa mai iasa. Singura care mai are puterea sa zambeasca este mama lui Ruth. Stie ca trebuie sa ii hraneasca, de multe ori chiar sa-i oblige sa manance, pentru a avea putere sa mearga mai departe.

Casa e pustie. Jucariile si lucrurile copiilor au ramas la locul lor, asa cum au fost in ziua in care cei mici au fost luati de autoritati, acum mai bine de doua luni si jumatate - pe 16 noiembrie. Cinci copii cu varstele cuprinse intre 10 ani si 3 luni, doua fete si trei baieti...

Pe o harta, tatal ne arata distantele care-i separa de copiii lor, in timp ce mama mangaie caciula celui mai mic dintre ei.

"Nu pot sa stau si sa gandesc ca nu mai vin inapoi. E imposibil atunci si sa traiesti" - spune tatal.

Drama familiei Bodnariu incepe de la scoala din sat. Cele doua fete au povestit in scoala ce se intampla la ele in casa. Directoarea scolii a facut un raport pe care l-a trimis la Barnevernet - protectia copiilor. Si cosmarul a inceput.

Reporter: Ce va reproseaza?
Marius Bodnariu: Fetele au zis ca bebele e zguduit. Da, ca am zguduit bebele.
Reporter: S-a intamplat sa le dati vreo palma in momentele astea de tensiune?
Marius Bodnariu: Am mai dat, dar nu a fost un gest care sa le produca durere, vreo vatamare... a fost controlat. Am incercat sa ma explic. Nu am lovit nicodata copiii si sa pun mai multa forta decat atunci cand ma joc cu ei. Ba din contra.
Reporter: Voi stiati de institutia asta?
Marius Bodnariu: Stiam, stiam... Am stiut un caz in Suedia. Aici, in Norvegia, nu am stiut asa mult. Dar exista o asa tensiune, ai grija, sa nu mearga copilul pe strada, dar nu am crezut ca se poate face asa ceva.

Barnevernet - Protectia Copiilor din Norvegia. Dupa indelungi insistente, am reusit sa stam de vorba cu cei care conduc institutia. Suntem primii jurnalisti din Romania cu care accepta sa stea de vorba fata in fata. Nu vor sa discute nimic punctual despre caz. Ci doar despre regulile care functioneaza in Norvegia.

Anders Henriksen, director Barnevernet: "In Norvegia, totul este gandit spre binele copilului, in asa fel incat el sa creasca in sanul familiei, dar in anumite situatii este necesara scoaterea lui din familie. Familia este responsabila fata de copil, dar sunt situatii cand statul intervine si isi asuma aceasta responsabilitate. Se intampla asta atunci cand copii sunt abuzati, neglijati sau maltratati."

La Barnevernet se traseaza liniile generale care tin de protectia copilului, dar decizii pe fiecare caz in parte se iau in cele 12 consilii regionale, impartite in toata Norvegia.

Consiliile au independenta totala si nu raspund in fata nimanui. Deciziile sunt luate de un jurist, un psiholog si un jurat care este ales din randul cetatenilor, dupa modelul martorilor din sistemul american de justitiei. Ei hotarasc daca un copil e separat sau nu de familie.

Ruth Bodnariu: "Au venit cu patru politisti si au stat putin de vorba cu mine. Marius n-a avut voie sa intre si am incercat sa zic ca 'nu luati bebele fara sa fiu si eu'. Si ei au intrebat atunci daca Marius e violent cu mine si am zis nu, nu, niciodata nu a dat o palama. Si cred ca de trei ori au intrebat. Si am zis ca nu stau aici si mint ca e violent. Au iesit putin pe balcon. Si au intrat inapoi si au zis atunci tu nu esti calificata, candidata... ca exista centru pentru femei. Si a zis ca, nefiind violenta, poti sa ramai acasa. Daca Marius era violent cu mine, plecam cu bebele."

Si de atunci, Marius a reusit sa-l vada doar pe cel mic. Mama s-a intalnit de cateva ori cu baietii mai mari, iar pe fete nu le-au vazut niciodata de cand au fost luate. Au primit de la ele un cadou de Craciun.

"Am vorbit prin telefon o data. Dupa doua luni. Cate 10 minute cu fiecare. Naomi a plans si a zis ca vrea acasa. Naomi a crezut ca noi o sa murim. A crezut ca o stea acolo pana se fac adulti si noi o sa murim. Si apoi a apucat-o plansul" - povestesc parintii.

Sunt doi parinti cu sufletele impietrite de durere. Au o casa mare, pe malul unui fiord, parintii lui Ruth stau in casa de langa ei, au o ferma, mult teren, o bucata de peninsula in care cresc animale si fiecare copil isi are camera lui plina de jucarii. Pare locul ideal in care sa-ti cresti copii. Marius si Ruth au gresit in fata copiilor lor. Pentru noi, est-europenii, este o greseala care ar putea fi iertata. Pentru sistemul norvegian e insa mai greu. Norvegia e o tara care functioneaza dupa reguli clare, iar norvegienii sunt de neclintit in aplicare lor. In Romania si in lume, drama sotilor Bodnariu a scos in strada mii de oameni, iar presa a intors cazul pe toate partile. Abia acum si presa din Norvegia a inceput sa vorbeasca despre caz.

Vebjorn Kroll Selbekk, ziarist: "Politia cerceteaza o violenta domestica. Sa speram ca familia Bodnariu se va reuni. Este o tragedie uriasa. Cinci copii minunati, i-am vazut in poze. Este o tragedie, dar in Norvegia noi nu acceptam violenta in familie si, din nefericire, in foarte multe familii exista violente. Si in cazul acesta prioritatea numarul unu este protejarea copilului. Acum incepe sa devina o stire in Norvegia, pentru ca toate demostratiile pe care le-am vazut in mai multe tari, in 16 tari diferite, devine o mare poveste."

Iar in Norvegia lucruile au inceput sa se miste. Am nimerit in casa sotilor Bodnariu chiar in dimineata in care erau chemati de autoritati sa vorbeasca.

Familia Bodnariu: Acum urmeaza sa ne intalnim cu serviciul de protectie a copilului. E prima sedinta in care nu ar trebui sa se dezbata nimic din proces. E o sedinta in care si-au exprimat dorinta sa ne cunoasca mai bine, sa afle cum era viata noastra inainte sa fie luati copii. Sedinta pe care noi o asteptam in 17 noiembrie. Azi suntem in 29 ianuarie.
Reporter: Si cei cu care va vedeti sunt cei care au hotarat luarea copiilor?
Familia Bodnariu: Da.
Reporter: Si va vedeti dupa o distanta atat de mare, sa vada cum era viata voastra inainte de a fi luat copilul?
Familia Bodnariu: Da.
Reporter: Pai ei nu stiau cand v-au luat copii? Asta ni se pare si noua paradoxal...
Familia Bodnariu: Este liderul protectiei copilului si probabil o colega de-a ei.

Norvegia e o tara de aproape doua ori cat Romania si cu o populatie de doar 5 milioane de locuitori. Distantele care sunt intre oameni sunt de multe ori uriase. Poate de acea norvegienii sunt mai reci. Un munte ii separa pe sotii Bodnariu de restul lumii.

Familia Bodnariu: "Ne-au cerut sa fim cat mai discreti si invizibili. Se tem ca orice amanunt ar putea sa fie impotriva lor si sa irite autoritatile."

Dupa aproape doua ore ies din primarie si se intorc acasa. Le-au povestit cum sunt sunt ei in familie, cum e casa lor si cum sunt copiii lor. Este inceputul unei lungi discutii. Si totul este prins intr-un dosar care intr-o zi va cantari in favoare sau impotriva lor.

Peste munte locuieste familia Dumitrascu. Imediat ce au aflat ce s-a intamplat cu familia Bodnariu si-au trimis copilul in Romania.

Acum, l-au adus acasa. Adrian se stie cu Marius Bodnariu de mai bine de 30 de ani. Au copilarit si invatat impreuna. Marius l-a adus in Norvegia si o vreme au locuit impreuna.

Adrian Dumitrascu: "Marius mai mult de-o palma la fund si o urecheala... bag mana in foc. Si asta nu in fiecare zi. Noi am stat cu ei in casa. Si pe copii niciodata nu i-am vazut sa le fie frica de parinti. Niciodata, chiar daca au scapat furculita pe jos.
Daca vrei sa vezi definitia rabdarii, te uiti in Dex si o sa vezi poza sotiei lui. Femeia aia... n-ai sa vezi mama mai calma. Si cu cinci copii. N-am vazut mama mai calma ca Ruth."

Pentru autoritatile norvegiene lucrurile astea ar putea sa conteze sau nu. Ruth si Marius se misca dintr-un loc in altul. Asta fac de mai bine de doua luni si jumatate. Reusesc cu greu sa manance si sa doarma. Sunt epuizati. Alearga dintr-o autoritate in alta si merg in fiecare saptamana la sute de kilometri ca mama sa-i vada pe cei mici. Doua ore pe saptamana.

Statisticile arata ca, in 2014, mai bine de 1.600 de copii au fost luati in Norvegia din familiile lor. In luna mai va avea loc un porces care va hotara daca copii familiei Bodnariu se intorc acasa sau raman in plasament permanent. Pana atunci, sotii Bodnariu si avocatii lor vor avea ocazia sa demonstreze ca au inteles unde au gresit si sa-i convinga pe functionarii statului ca nu-si vor mai pedepsi vreodata copiii.

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui