De ce nu cumpara romanii ciresele mici pe care nemtii dau si 5 euro/kg. "Degeaba ii explici omului"
Degeaba avem o super-productie de capsuni. Parfumatele fructe se strica pe campuri si in piete pentru ca prea putini cultivatori au fost capabili sa le vanda en-gross.
In schimb, intr-un an nu foarte bun pentru ele, gustoasele cirese romanesti pleaca aproape toate in strainatate. Fermierii prefera piata externa, in special din Rusia, pentru ca strainii sunt seriosi, iau marfa singuri si, mai ales, platesc la timp.
In judetul Bistrita, in localitatea cu nume predestinat - Ciresoaia - este raiul cireselor dulci si carnoase. Dulce este si profitul cultivatorilor pentru ca anul acesta o singura familie va castiga cel putin 10 mii de euro, mai ales dupa ce strainii s-au aratat interesati sa cumpere toata productia care se traduce sute de tone.
"Daca nu s-ar mai gasi cirese in Ciresoaia am muri. Ne asteptam sa vina rusi si italieni sa avem vanzare mult mai mare si sa dam la preturi rezolnabile", spune un pomicultor.
La Tuzla, in judetul Constanta, lucrurile stau exact pe dos. Iarna a fost blanda, primavara nefiresc de calda asa ca pomii au inflorit prea devreme. Cand nu se mai astepta nimeni, a venit un val de frig care a terminat fructele. De pe 10 hectare, daca vor fi adunate 30 de tone, in conditiile in care in 2012 recolta a fost de 3 ori mai bogata.
Si aici producatorii prefera varianta exportului. "In momentul in care ai stabilit un contract la export, ai negociat un pret - ala este, pretul este fix. La piata interna, pretul este volatil, marfa este perisabila, puterea de cumparare este mica".
La statiunea de cercetari pomicole Miroslava din judetul Iasi cresc cele mai grasute cirese din tara. Un fruct poate sa cantareasca si 12 grame, iar rusii abia asteapta sa puna si pe marfa de aici.
"Piata romaneasca nu ar putea absorbi intreaga productie de cirese din Romania. Degeaba ii explici omului: domnule ia si cireasa mica, el vrea, ca asa e invatat, fructul cat capul", explica Margareta Corneanu, reprezentantul statiunii de cercetare.
Esticii sunt dispusi sa dea intre un euro si 2 euro pentru un kilogram. Producatorii sunt multumiti pentru ca in varf de sezon li s-ar strica marfa pe taraba daca ar cere mai mult de 3 lei.
Alti fermieri si-au gasit parteneri de afaceri in Italia unde sunt apreciate fructele confiate sau in Germania. Nemtii ofera si 5 euro pe kilogram.
