Mama FNI face poezii! Căci in puscarii e frumos sa scrii!
Surprinzator sau nu, dar cea care a fost supranumita "mama FNI-ului", adica Ioana Maria Vlas si-a descoperit un nou talent: compune poezii.
Injurata si hulita de zeci de mii de oameni care s-au trezit faliti dupa prabusirea Fondului National de Investitii, Ioana Maria Vlas le arata tuturor ca in adancul suftelului este o artista.
Ea s-a hotarat sa participe la Concursul National de Creatie Literara, destinat persoanelor private de libertate, "Poezie de puscarie", si nu regreta absolut deloc. Ioana Maria Vlas se numara printre cei 12 castigatori ai acestei competitii literare, dintr-un total de 186 de persoane participante la concurs.
Ea va primi premiul luni, la Penitenciarul Rahova.
Creatiile persoanelor private de libertate au fost evaluate de un juriu de specialitate, iar concursul "Poezie de puscarie" a avut un scop nobil: "incurajarea afirmarii persoanelor private de libertate in domeniul creatiei literare si participarea acestora la activitati valorizatoare, care sa contribuie la imbunatatirea imaginii de sine, la cresterea increderii in propria persoana, dar si la promovarea unei imagini obiective a sistemului penitenciar, ca serviciu in slujba comunitatii."
"Mama FNI" nu este singurul exemplu de persoana celebra, aflata dupa gratii, care isi descopera un talent ascuns. "Luceafarul huilei", Miron Cozma, s-a transformat de asemenea in poet, dupa ce a inceput sa-i scrie iubitei sale din acea vreme, Marilena Nitu.
Ioana Maria Vlas isi ispaseste pedeapsa de zece ani de inchisoare in dosarul prabusirii Fondului National de Investitii, dupa ce magistratii instantei supreme au decis, in data de 4 iunie 2009, sa mentina decizia Curtii de Apel Bucuresti de condamnare a acesteia.
"As fi…"
"Pentru tine, tarmul mangaiat de un val lung de mare
Sau, bolta inalta de pestera cantatoare,
Fereastra despletita de curgerea vantului
Si-ntre mainile tale, lut ne-nceput pe roata olarului…
As fi, pentru tine,
Prima si ultima nota a cantului…"
"Iarna la Targsor"
"Gerul bate solzi de gheata
Pe cupole imaginare
Vantul suiera serpeste
Prin nameti croind carare.
Tupilata-n patru colturi
Aruncata-n camp deschis
Zace comatos „parnaia"
Intre trezire si vis
Pe clopotnita-i modesta
Napadita de ninsori
Cruci cernite-n bezna alba
S-a lasat un stol de ciori.
Zgribulite si flamande
Dumicand in pliscuri norii
Croncane, cohe pocite
Spre zabrelele inchisorii.
Si-n tacerea viscolita
Sub al serii rece dom
In blestem se-ngemaneaza
Glas de cioara, plans de om.
Inchisoare
Inchisoarea e un urlet
A pustiu, a jale, lung
Pe sordidele culoare
Note acute te impung.
Chiar tacerea noptii suna
Cand a plans, si cand a ruga
Orga vocilor asprite
Impletind stranie fuga.
Inchisoarea e un urlet
Visceral, vibrand profund
In hohotele-i icnite
Suferinte se ascund.
Se preling, tasnesc si sapa
Cale libera durerii
Surogat de libertate
Interzis lumii tacerii."
Etichete: inchisoare, Ioana Maria Vlas, poezie,
Dată publicare:
