Reportaj in "bazarul saraciei" din Bucuresti. Oamenii care isi vand NIMICUL pentru un colt de paine
Cat valoreaza amintirile unui om sarman? Cativa lei iti vor raspunde cu sufletul sfasiat amaratii Romaniei, care au ajuns sa-si vanda lucrurile din casa pentru un colt de paine.
In fiecare duminica se aduna cu zecile in zona Vitan si isi pun pe caldaram, in vazul lumii, fragmente dintr-o viata care a fost candva indestulata.
Prea putini sunt insa cei interesati de obiecte prafuite si de poze cu necunoscuti, asa ca pensionarii pleaca din "bazarul saraciei" la fel de prapaditi cum au venit.
Doi pantofi desperecheati, doua carti, cateva casete cu muzica populara, o icoana sprijinita cu grija de bordura si zeci de ganduri care il leaga de fiecare obiect in parte. Este "averea" pe care nea Gheorghe a incercat sa o vanda, duminica, ore bune, pe cativa banuti. Cand il intrebi ce face si nu cat costa, clipeste des ca sa-si ascunda lacrimile. Dar suferinta nu si-o poate ascunde. Ii este rusine in fiecare zi: de ceilalti, dar si de omul care era el in trecut: un subofiter in politie.
''Am crezut intr-un viitor mai bun, nu am stiut ca mi se va intampla asta. E greu sa nu ai niciun ban in buznar, sa nu poti sa iti cumperi o paine. Daca nu vand nimic duminica, traiesc de la cantina, mananc o data pe zi. Nu am murit, dar nici bine nu imi e. Asta e, e greu si vand saracia pentru o bucata de paine", spune Paraschiv Gheorghe.
Pentru amintiri pretioase, vandute pe nimic, isi cauta clienti si o bunica de 67 de ani. Nu cere mai mult de 1 leu pe jucariile nepotilor, dar putini sunt interesati. Si cu toate astea, nu poate sa renunte, chiar daca in cateva ore a strans doar 5 lei.
La fel ca ei procedeaza zeci de oameni sarmani. Fiecare cu presul lui. Unii au haine vechi, altii robinete de baie, papusi, medicamente sau linguri de lemn.
Pentru toti, luni incepe o noua saptamana. Unii vor scotoci iar prin poduri sau chiar prin gunoaie, ca sa isi stranga marfa pentru duminica viitoare. Ca niste marfuri se simt si ei, pentru ca viata i-a stivuit in acelasi loc, la targul saraciei. Aici conteaza doar foamea din prezent, potolita cu greu de umbrele trecutului.
