Sexualitatea în era digitală - aplicații, sexting și relații

Dacă în trecut intimitatea era aproape exclusiv legată de contactul direct, în prezent digitalizarea a transferat o parte din viața sexuală în mediul online. Mesajele instant, video call-urile și platformele sociale au schimbat felul în care ne explorăm dorința, flirtul și chiar relațiile de lungă durată. Pentru multe dintre persoane, intimitatea digitală este o completare a celei clasice, pentru altele poate deveni un substitut sau chiar experiența centrală a sexualității.

De la intimitatea clasică la cea digitală

Este intimitatea digitală o adaptare la evoluția tehnologiei sau o adaptare la redefinirea nevoilor și valorilor afective pentru o persoană?

Intimitatea este o parte familială a vieților noastre, care deși asigură și susține satisfacția relațională pare să fie o sarcină tot mai dificilă pentru mai multe persoane în prezent. Beneficiile pe care le avem împărtășind afecțiune, încredere, bucuria de a fi alături, acceptarea, confortul, suportul sau compania aduc un sens evident rolului nostru în viața personală. În acest context, sexualitatea nu se suprapune cu intimitatea ci apare în contextul existenței ei.

Intimitatea este un proces în care două persoane se simt cât de libere posibil să împărtășească sentimente, gânduri și acțiuni. În relațiile de cuplu, componentele de bază sunt grija, reciprocitatea, angajamentul, încrederea, onestitatea, afecțiunea și pasiunea sexuală.

Citește și

Sora femeii arse și infectate la Floreasca, acuzații grave privind lipsa igienei și absența unui psiholog în secția de arși

Intimitatea clasică se construiește direct în relațiile dintre oameni în proximitatea fizică. Contactul fizic generează impactul senzorial și emoțional, prin ceea ce putem vedea, prin privire, prin felul în care percepem vocea, observăm prezența corporală sau experimentăm apropierea sau atingerea.

Atunci, oamenii pot fi vulnerabili reciproc, deoarece pot urmări un feedback constant al reacțiilor celuilalt și cele proprii pe măsură ce ne împărtășim gândurile și trăirile.

Un alt element important este procesarea conștientă dar și inconștientă a limbajului nonverbal, cum ar fi expresivitatea feței, gesturile, tonul vocii, congruența dintre reacții și mimică și valoarea cuvintelor.

Construirea treptată a încrederii, fundamentul oricărei forme de intimitate se face tot pe baza experiențelor repetate, congruente și autentice. Încrederea se sprijină prin crearea unui istoric comun, prin capacitatea de reparare a unor momente neplăcute, marcate prin recunoașterea greșelii și ajustarea comportamentelor, discuțiilor directe, lipsite de ambiguități sau neînțelegeri, coerență în comportamente, prin respectarea angajamentelor și apariția rutinei constructive anticipată cu ușurință.

Nu în ultimul rând intimitatea clasică este strâns legată de viața sexuală și de experiențele partajate în realitate. Experiențele se trăiesc sub perspectiva complexă a reacțiilor provocare de a atinge și de a fi atins.

Intimitatea digitală, ca și substitut al celei clasice devine limitativă, dacă ne orientăm către imposibilitatea satisfacerii componentelor de comunicare nonverbală, trăirea comună a experiențelor sau apropierea fizică.

Este mediată de platformele online și se referă la apropierea trăită prin intermediul tehnologiei (chat, video call, social media). Este rapidă și accesibilă, fără constrângeri de timp și spațiu. Este construită mai mult prin cuvinte, de multe ori scrise și imagini mai mult decât prin limbaj nonverbal.

Poate genera o senzație intensă de apropiere chiar dacă partenerii nu s-au întâlnit niciodată și să stimuleze dorința și interesul sexual. Cu toate acestea ea poate fi fragilă, să nu se traducă în termeni de responsabilitate și implicare, este fragmentată și poate fi întreruptă sau să dispară prin lipsa de răspuns, confidențialitate precară sau lipsa autenticității.

Intimitatea clasică are rădăcini în corp, emoții și experiențe comune, intimitatea digitală se bazează pe medierea tehnologică și pe proiecții mentale despre celălalt. Ambele pot satisface nevoia de conectare, însă cea clasică aduce ancorare și stabilitate, în timp ce cea digitală poate fi mai fluidă, volatilă și mai dependentă de imaginație.

Shutterstock

Rețelele sociale și modul în care ne redefinim atractivitatea

Rețelele sociale au redefinit standardele de frumusețe și atracție. Fotografiile filtrate, imaginile ideale și numărul de aprecieri influențează modul în care oamenii își percep propriul corp și cum definesc atracția. Astfel că, ceea ce nu de mult era un mod de interacțiune directă, a devenit un proces mediat de algoritmi, în care validarea externă joacă un rol mult mai puternic. Din perspectivă psihologică, această expunere constantă poate amplifica anxietatea legată de imaginea de sine, dar poate și stimula experimentarea identității prin diverse forme de exprimare.

În cazul în care ați experimentat atât întâlnirile clasice dar și cele online, ați observat dacă ceea ce vă atrage la o persoană pe care o întâlniți pe rețelele sociale este similar sau diferit de ceea ce vă atrage la o persoană pe care o întâlniți față în față?

Senzația de plăcere și de atracție poate fi formată într-o fracțiune de secundă. De multe ori impresiile formate la început rămân similare și după o cunoaștere de lungă durată. Atunci când ne hotărâm să începem o experiență sexuală sau o relație, ținem cont de ceea ce am simțit la început.

Pare simplu, însă atractivitatea este un proces complex adesea subconștient între ceea ce ne atrage instinctiv, ceea ce ne hrănește intern sau corespunde tiparelor noastre, ceea ce am învățat sau ni s-a spus că e frumos sau ceea ce considerăm că ne oferă un context, la locul și momentul potrivit.

Atractivitatea este stimulată de factori biologici, psihologici, culturali sau situaționali.

Experiențele pozitive ne conduc către a evalua pozitiv o persoană. Dacă ne face să ne simțim relaxați, deschiși, încrezători sau binedispuși, dacă suntem ascultați și primim atenția celuilalt, o să creștem sentimentul de încredere, vom înțelege situația ca fiind autentică iar atractivitatea prin aceste influențe afectiva va tinde să crească.

Cu cât vedem mai des pe cineva, cu atât crește probabilitatea să îl vedem ca fiind atractiv. Proximitatea sau familiaritate sunt doi factori importanți ai atractivității.

De asemenea putem menționa similaritatea valorilor și intereselor, prin care oamenii se simt mai atrași de cei care împărtășesc repere comune. Acestea oferă predictibilitate și confort, creează un sentiment de apartenență ceea ce face ca interacțiunea să fie mai stabilă pe termen lung.

Dorința fizică este o componentă instinctivă, legată de nevoile biologice dar și de chimia corpului (hormoni, feromoni, nivel de testosteron/estrogen). Dorința fizică intensifică atracția și putem vorbi despre acea scânteie care aprinde relația.

Atractivitatea fizică se referă la trăsăturile percepute ca fiind plăcute sau sănătoase, seductive sau energizante. Contează și aspectele îngrijirii personale, expresivitatea, limbajul corpului sau carisma, referitoare la impactul prezenței unei persoane.

Atractivitatea online reușește să mențină acești factori sau planul cogntiv al căutărilor gândite devine mai activat? Sau mai degrabă planul imaginației este mai stimulat sau manipulat? Pe rețelele de socializare, atractivitatea nu mai este despre experimentarea realității comune cu celălalt ci mai mult despre o percepție mediată și proiectată.

Atractivitatea fizică rămâne centrală, dar este filtrată, editată, pusă în scenă iar standardele ajung influențate de normele platformei(trend-uri estetice, selfie-uri, bodyshape), într-o succesiune și modificarea a viralității mult prea rapidă.

Dorința fizică se exprimă indirect prin imagini sugestive însoțite de descrieri, prin expunerea corpului sau mesaje subtile de sexualizare.

Similaritatea face contact mult mai ușor, deoarece afișarea intereselor, hobby-urilor, like-urilor și apartenența la comunitățile online sunt rapid detectate de algoritmi.

Atractivitatea online este intermediată în special prin aspecte precum:

● Branding personal. Prin proiecție oamenii își construiesc identitatea online prin fotografii, citate, stil de comunicare. Atracția apare în urma felului în care cineva se prezintă, nu neapărat cum este în realitate;

● Checklist romantic. Platformele sociale facilitează filtrarea(înălțime, interese, personalitate etc) în acest sens atractivitatea pare mai degrabă coordonată de idei raționale și mai puțin de cele instinctuale;

● Normele actuale ale frumuseții. Atunci când ne aliniem la niște standarde generale, reducem din diversitate și autenticitate;

● Capitalul social. Popularitatea devine un factor de atracție în sine, astfel încât numărul de urmăritori, reacțiile și validarea publică o sporesc.

Jocul atractivității capătă în primul rând rapiditate. Simplul fapt de a avea posibilitatea de a scrolla mai departe pentru a vedea o altă persoană devine un comportament mai seductiv decât a încerca la propriu să cunoaștem mai bine o persoană.

Aplicațiile de dating și impactul lor asupra relațiilor

Aplicațiile de dating ar putea fi un instrument apărut din vulnerabilitatea socială contemporană care pot evolua ca parte a stilului nostru de viață. În trecut oamenii își găseau parteneri în grupurile sau comunitățile din care făceau parte. Aplicațiile de dating au venit ca o soluție la lipsa acelor contexte naturale de întâlnire.

Apoi programul încărcat, desprinderea de grupuri și viața aglomerată duc la singurătate și lipsa timpului pentru socializare iar aplicațiile funcționează ca un shortcut compensatoriu pentru deficitul de timp.

Vulnerabilitatea emoțională manifestată prin anxietate socială, frică de respingere sau dificultăți în a dezvolta abilități sociale pentru a aborda pe cineva față în față a permis aplicațiilor să existe ca o zonă tampon, unde respingerea este mai suportabilă decât într-o interacțiune directă.

Aplicațiile au un rol stimulativ în ceea ce privește validarea rapidă prin găsirea acelei compatibilități unde se folosește vulnerabilitatea legată de stima de sine.

Normele sociale tind să treacă prin schimbări masive. Deși tinerii au acces la mult mai multă informație ei cresc cu mai puțină educație relațională și sexuală formală. Pentru ei aplicațiile devin o sursă neoficială de explorare, dar și o sursă de risc deoarece nu pot face întotdeauna diferența dintre intimitate și apropiere și consum vizual.

Shutterstock

Care sunt avantajele aplicațiilor de dating

● Oferă acces cu ușurință într-un mod rapid;

● Identificarea și posibilitatea de comunicare cu oameni care au interese comune;

● Explorarea altor tipuri de relații. Ne creăm legături cu oameni cu care ne place să discutăm, să legăm prietenii sau să accedem la diferite grupuri;

● Crearea oportunităților de interacțiune pentru persoanele aflate în contexte mai izolate. Devine o sursă importantă de contact cu alții pentru acele persoane care trăiesc în medii mai restrictive sau limitative, dar și pentru cei care petrec mult timp în casă sau nu au grupuri de prieteni;

● Crează oportunități de afirmare pentru persoanele introverte. Cei care se descriu ca fiind lipsiți de abilități sociale, de spontaneitate utilizează aplicațiile ca un instrument de conectare, unde comunicarea poate fi ajustată mai ușor ritmului lor de răspuns;

● Reducerea sentimentului de singurătate pe termen scurt. Deși nu se ajunge la o relație, conexiunea sau dialogurile purtate pe aplicații oferă sentimentul de apartenență relațională, chiar dacă de scurtă durată;

● Învățarea unor aspecte personale despre nevoile sau tipul de persoane care ni se potrivesc. Ne putem da seama ce ne place sau nu;

● Pot genera relații autentice. Nu puține cupluri s-au format așa.

Care sunt dezavantajele și riscurile psihologice

În altă ordine de idei, superficializarea relațiilor, iluzia opțiunilor infinite, dependența de validare digitală pot să producă dezavantaje, care cresc anxietatea și neîncredere în relații.

Atunci când oamenii se simt singuri sau nesiguri, primesc validare sau cel puțin încearcă să o primească intrând pe aplicații. Relațiile rămân de cele mai multe ori virtuale, iar imposibilitatea de a construi relații reale devine tot mai grea. Astfel crește izolarea offline iar vulnerabilitatea inițială se adâncește, iar ciclul se repetă la nesfârșit.

Termenii cei mai populari în cultura digitală, care exprimă aceste fenomene sunt:

● Ghosting-ul este o formă pasivă de respingere atunci când cineva întrerupe brusc și total comunicarea, fără închidere sau explicații. Consecințele psihologice asupra celui ghost-uit sunt sentimentele de confuzie și închiderea emoțională(petrece mult timp întrebându-se cu ce a greșit), starea de invalidare(nu merit nici măcar o explicație), starea de anxietate legată de posibilitatea unui nou abandon urmată de evitarea altor implicații emoționale, senzația de pierdere și suferință comparabilă cu o despărțire reală, dar și diminuarea încrederii în oameni și în ideea de intimitate;

● Breadcrumbing-ul este un comportament relațional în care o persoană oferă mesaje, atenție prin gesturi foarte mici, ocazionale sau ambigue cu scopul de a menține interesul celuilalt, însă fără a avea intenția reală de a construi o relație. Impactul psihologic gravitează în jurul incertitudinii, între speranță și dezamăgire. Nesiguranța și scăderea treptată a stimei de sine, poate activa dependența emoțională, așteptând mereu următorul semn, chiar dacă nu se va întâmpla nimic;

● Orbiting este un comportament în care cineva rămâne prezent într-un mod indirect și ambiguu, de obicei prin social media, dar nici nu dispare complet. Dă like-uri, urmărește story-urile, comentează ocazional, își menține prezența din umbră. Persoana căreia i se aplică acest comportament poate simți că este blocată în așteptarea validării celuilalt sau în speranța că ar putea exista sau se poate relua o relație. În cazul în care apare după încheierea unei relații, această prezență incertă amână vindecarea emoțională iar doar unul are control asupra a ceea ce se întâmplă. Fiecare interacțiune poate crește anxietatea și este greu să se reconstruiască autonomia și liniștea interioară;

● Love Bombing este o strategie în sine cu scopul de a cuceri și de a crea o dependență emoțională. La începutul interacțiunii există cantități excesive de atenție, afecțiune și declarații de iubire. Această supradoză de gesturi și cuvinte nu descriu iubirea autentică, dar fac persoana țintă să se simtă copleșită și unică. Poate fi adesea un prim pas pentru relațiile abuzive, deoarece după faza euforiei inițiale și consemnarea dependenței emoționale, apare devalorizarea bruscă. Atunci când atenția este mai puțină, apare răceala și critica iar persoana țintă încearcă orice pentru a recâștiga starea inițială, chiar să și accepte comportamente abuzive;

● Situationship descrie o relație nedefinită, între prietenie și cuplu, fără angajament însă cu elemente de intimitate emoțională și/sau sexuală. Acest tip de relație crează confuzie și anxietate dar și lipsa validării emoționale, deoarece o persoană nu se simte recunoscută și acceptată. Astfel apare blocajul în timp real și se pot pierde oportunitățile unei relații autentice, apărând la final regretul, dublat de erodarea încrederii în sine și în relații.

Pe lângă acestea, în dating-ul modern regăsim și alte comportamente toxice:

● Benching-ul - a fi păstrat ca o opțiune pentru mai târziu;

● Pocketing-ul - a te ține ascuns de familie/prieteni evitând să fii introdus în viața socială a celuilalt;

● Catfishing - crearea unei identități false online pentru a seduce pe cineva;

● Futerefacking - a promite și formula planuri de viitor cu scopul de a seduce, însă fără intenția de a le respecta.

Toate aceste comportamente observate pe rețelele de socializare sau aplicațiile de dating își au corespondente și în interacțiunile offline fiind comportamente umane și nu neapărat o condiție a mediului relațional online. Cu toate acestea, accesul rapid la informațiile despre ceilalți, expunerea, rapiditatea, posibilitatea de manipulare a intereselor fac din din aplicațiile de dating un posibil mediu abuziv. Acestea pot amplifica insecurități existente, pot crea confuzie emoțională și uneori pot lăsa urme dureroase și chiar traumatice.

Sexting - intimitate digitală sau risc ascuns?

Sexting-ul, adică trimiterea de mesaje, fotografii sau videoclipuri cu conținut sexual, a devenit o formă obișnuită de exprimare a intimității. Oamenii îl folosesc pentru a menține conexiunea în relațiile la distanță, pentru a explora fantezii dar și pentru a confirma atractivitatea. Din perspectiva sexualității, este un comportament care stimulează libidoul dar și confirmă obiectivul de a căuta și avea relații sexuale.

Shutterstock

De ce practică oamenii sexting

Acest comportament poate avea valențe și motivații diferite în funcție de tipul de relație în care este prezent.

În relațiile de cuplu sextingul este un instrument pentru construirea sau menținerea intimității și consolidarea legăturii emoționale și sexuale. Poate fi o modalitate de menținere a pasiunii, fiind folosit uneori ca preludiu la distanță dar și ca activator al energiei sexuale. În același timp, este un fel de exprimare a intimității emoționale, deoarece schimbul de mesaje cu conținut sexual crează sentimentul de exclusivitate și apropiere. Atunci când se întâmplă să nu poată fi împreună în același spațiu sau când avem o relație la distanță sexting-ul poate fi un substitut al contactului sexual. În același timp, nu toți partenerii vorbesc cu ușurință despre fanteziile și dorințele lor, iar în felul acesta explorarea poate fi mai sigură și mai accesibilă decât o discuție față în față.

În interacțiunile dintre oamenii care caută să seducă prin sexting pentru a ajunge la sex cu o altă persoană, motivațiile sunt puțin diferite. Sextingu-ul are ca scop să testeze interesul, dacă celălalt răspunde pozitiv, este un semn că există disponibilitate pentru sex fizic. Intimitatea este accelerată în sensul în care mesajele sexuale grăbesc apropierea, generând impresia de conexiune intensă chiar dacă oamenii abia se cunosc. Tensiunea sexuală crește gradual, apare dorința și motivația pentru a pregăti o întâlnire reală. De asemenea sexting-ul oferă o previzualizare, ca un fel de anticipare în care se urmărește gradul de compatibilitate în raport cu așteptarea.

Sexting-ul este practicat și de persoanele care vor doar sex virtual. Mesajele sau alte conținuturi sexuale au scopul de a excita sau autostimula, fâcând din sexting în sine o formă de sex, fără intenția reală a unui contact. Motivul poate veni și din nevoia de siguranță și control, deoarece pentru unii este mai confortabil să rămână în spațiul virtual, unde riscul de respingere sau de eșec este mai mic.

Sexting-ul devine în multe cazuri un spațiu unde fanteziile și exprimarea lor nu au consecințe. Permite trăirea unor scenarii sexuale fără riscurile unei relații reale. Nu în ultimul rând stimulează nevoia de autonomie și libertate, deoarece în acest context, oamenii se simt mai liberi să exprime dorințe și roluri sexuale pe care nu le-ar explora în viața reală.

Beneficii

La nivel individual putem vorbi despre următoarele beneficii:

● Explorarea propriei sexualități, prin descoperirea și exprimarea fanteziilor dar și prin creșterea conștientizării asupra dorințelor și a încrederii în propriul corp;

● Stimularea imaginației erotice deoarece poate antrena creativitatea sexuală prin cuvinte, imagini și scenarii. În acest mod se poate îmbogăți viața erotică chiar și fără contact fizic;

● Creșterea încrederii în sine, deoarece complimentele și feedback-ul pozitiv întăresc stima de sine iar persoana se simte dorită și validată;

● Oferirea unei alternative sigure în ideea că oferă posibilitatea de excitare și conectare fără riscurile contactului.

La nivel de cuplu putem vorbi despre următoarele beneficii:

● Întreținerea pasiunii prin faptul că funcționează ca preludiu menținând vie dorința. Poate crește anticipația și excitarea înaintea întâlnirilor;

● Îmbunătățirea comunicării sexuale. Ajută partenerii să exprime dorințele într-un spațiu mai puțin intimidant. Apoi deschide calea despre discuții despre preferințe, limite sau fantezii;

● Consolidarea intimității emoționale. Mesajele sexuale nu transmit doar dorință, ci și atenție exclusivă. Creează sentimentul de apropiere și complicitate erotică;

● Sentimentul de flexibilitate și continuitate. Cuplurile la distanță sau cele cu programe încărcate sunt ajutate să rămână conectate. Poate fi un instrument util în perioadele în care sexul fizic e mai rar;

● Revitalizarea relației. În cuplurile de lungă durată, sexting-ul poate aduce noutate și posibilitatea de joc erotic, prin faptul că se reduce rutina și se poate reaprinde dorința.

Riscuri psihologice și de securitate

Sexting-ul poate reprezenta și un risc ascuns iar consecințele psihologice și sociale pot fi extrem de negative. Riscurile se pot formula în următoarele tipuri de abuzuri:

● Abuz emoțional. Acest tip de abuz apare atunci când o persoană este manipulată, controlată sau umilită prin intermediul sexting-ului. Exemplele practice constau în presiuni repetate, amenințări cu încheierea relației sau condiționarea afecțiunii de trimiterea materialelor intime. Victima dezvoltă anxietate, rușine sau vinovăție, pierzând încrederea în propria valoare;

● Abuzul sexual. Forțarea unei persoane, adult sau minor, să trimită poze sau videoclipuri prin orice mijloace este principalul comportament tipic abuzului sexual, dar și folosirea sexting-ului ca preludiu pentru exploatarea sexuală offline. Abuzul sexual se întâmplă și atunci când se distribuie materiale fără consimțământ a materialelor primite;

● Riscul de izolare și evitare a contactelor adaptative pentru că o persoană care se refugiază constant în sexting va ajunge să fugă de interacțiunile intime reale, din frică și nesiguranță. Astfel se dezvoltă o formă de sexualitate disociată, iar excitarea se produce doar în legătură cu mediul online. În timp se poate instala o dificultate de construire a relațiilor sănătoase față în față;

● Accentuarea dependenței de masturbare și pornografie. Sexting-ul repetitiv poate deveni asociat cu un tipar compulsiv de autostimulare. În combinație cu consumul excesiv de pornografie, crește riscul de dependență sexuală digitală iar o persoană ajunge să caute mereu doze noi de excitare prin mesaje și imagini, reducând aproape complet interesul pentru intimitatea reală.

Sexting-ul ca activitate infracțională

● În cazul minorilor, contactul cu aceștia, crearea, distribuirea sau deținerea de materiale sexuale cu minori este considerată pornografie infantilă și este ilegală, chiar dacă imaginile au fost făcute sau trimise voluntar. Copiii și adolescenții pot deveni victime ale grooming-ului, o strategie prin care adulții câștigă încrederea lor online pentru a obține materiale sexuale;

● În cazul adulților, se consideră infracțiune ca urmare a folosirii sexting-ului distribuirea fără acord a materialelor intime, șantajul sexual atunci când cineva amenință că va publica materiale intime dacă nu primește bani sau favoruri sexuale sau impostura digitală reprezentată de folosirea materialelor intime pentru a crea conturi false sau pentru hărțuire.

Cum să practici sexting-ul în siguranță

Pot fi folosite câteva strategii pentru a încerca practicarea sexting-ului în siguranță:

● Asigurarea consimțământului clar și confirmat. Sexting-ul trebuie să fie dorit de ambele părți, nu trebuie rezultat din presiune;

● Protejarea intimității. Evitarea materialelor care arată fața, semne distinctive sau alte elemente care pot identifica. Se pot folosi diferite umbre, unghiuri sau detalii parțiale pentru reducerea riscului;

● Folosirea unor platforme cât de cât mai sigure. Evitarea trimiterii de materiale prin platforme publice sau conturi comune. Aplicațiile cu criptare end-to-end pot fi mai sigure, dar chiar și acolo există riscuri;

● Controlarea momentelor și a contextului. Nu este recomandată folosirea sexting-ului sub efectul alcoolului sau a emoțiilor intense. Mai mult aceste comportamente ar trebui păstrate în relațiile cu persoanele de încredere validată;

● Stabilirea limitelor clare. Discutarea de dinainte a ceea ce este acceptabil și ce nu este. Este importantă atenția asupra a ceea ce simțim în timp ce practicăm sexting-ul iar la cel mai mic disconfort să ne oprim;

● Păstrarea echilibrului. Completarea unor relații adaptative cu sexting-ul poate fi o opțiune mai echilibrată comparativ cu substituirea completă.

● Reacția imediată la semnalele de alarmă:

❖ Dacă cineva te face să te simți vinovat/ă pentru că nu vrei să trimiți ceva;

❖ Dacă apare insinuarea că va arăta altora ce ai trimis sau că vor exista consecințe dacă nu vrei să continui să trimiți materiale;

❖ Dacă ignoră atunci când spui nu, mai mult trimite mai departe materiale fără acord;

❖ Evită să își arate identitatea reală, dar cere poze intime;

❖ Dacă insistă să păstrezi secretul și cere materiale explicite(mai ales în cazul minorilor);

❖ Dacă afli sau suspectezi că materialele tale au fost trimise altora.

Când apar aceste riscuri , oprește conversația, păstrează dovezile(amenințările sau distribuirile, de exemplu), cere sprijin(membrilor familiei, prietenilor apropiați, specialiștilor sau poliției).

Cum poate ajuta psihoterapia în gestionarea sexualității digitale și a relațiilor

Psihoterapia are un rol extrem de important în gestionarea sexualității digitale dar și a relațiilor contemporane. Oferă un cadru de înțelegere și reflecție asupra modului în care tehnologia influențează dorința, intimitatea și conectarea umană în funcție de experiențele și de nevoile fiecăruia, fie că vorbim despre educație, ghidaj sau vindecare.

Intervenția psihoterapeutică este foarte utilă în următoarele direcții:

● Înțelegerea impactului emoțional al mediului digital

Rețelele sociale, aplicațiile de dating și comunicarea online pot amplifica nesiguranța, pot distorsiona imaginea de sine și pot crea așteptări nerealiste. În psihoterapie, o persoană poate fi ajutată să identifice cum toate aceste experiențe îi afectează stima de sine, modul de raportare la propriul corp și felul în care caută validare.

● Procesarea experiențelor de respingere, ghosting sau relații instabile

Mediul digital aduce o formă de suferință: pierderi fără explicații, conexiuni urmate de tăcere, relații care nu se concretizează. Psihoterapia poate oferi un spațiu în care aceste experiențe pot fi înțelese, integrate și vindecate, astfel încât să nu fie internalizate ca o dovadă a lipsei propriei valori.

● Stabilirea unor limite sănătoase între viața online și cea reală

Unul dintre rolurile importante ale psihoterapiei este să ajute o persoană cum să învețe să își protejeze intimitatea și sănătatea emoțională în mediul online. Aceasta include stabilirea limitelor privind partajarea conținutului personal, gestionarea expunerii pe rețelele sociale și conștientizarea momentelor în care tehnologia devine invazivă.

● Dezvoltarea unei intimități autentice

Psihoterapia sprijină o persoană să își accepte sexualitatea dincolo de mediul digital, să o păstreze conectată la senzațiile corpului, la emoții și la nevoia de apropiere reală. Pentru cupluri, psihoterapia poate facilita dialogul despre dorință, limite fantezii și siguranță, într-un mediu lipsit de judecăți de valoare sau rușine.

● Reducerea anxietății legate de performanță și imagine

Într-o cultură a comparației constante, anxietatea de performanță și teama de a nu fi suficient de bun sau atractiv sunt frecvente. Psihoterapeutul ajută ca o persoană să își construiască o imagine corporală realistă, bazată pe acceptare și autenticitate și nu pe standardele impuse de mediul digital.

● Reconstruirea încrederii după experiențe online traumatice

După incidente precum distribuirea de imagini intime, trădări ale încrederii sau manipulare emoțională((love bombing, catfishing), psihoterapia devine esențială pentru a restabili sentimentul de siguranță, granițele personale și capacitatea de a avea din nou încredere într-o nouă relație.

● Integrarea tehnologiei într-un mod conștient și echilibrat

Scopul nu este de a evita mediul digital, ci folosirea lui în mod conștient pentru conectare, explorare și dezvoltare a unor abilități, fără pierderea identității personale. Psihoterapia ajută și susține să se poată distinge între o conexiune reală iluzie, între dorința autentică și nevoia de validare.