Protocolul de tratament pentru pacienții cu Covid-19 a fost schimbat. Care sunt principalele modificări
Ministerul Sănătății a aprobat, printr-un ordin publicat în Monitorul Oficial, modificarea protocolului de tratament al infecției cu virusul SARS-COV-2 în România, aprobat printr-un alt ordin, în martie 2020.
Protocolul de tratament al infecţiei cu Covid-19 a fost revizuit în urma propunerii Comisiei de Boli Infecțioase a Ministerului Sănătății, cu sprijinul Comisiei Științifice COVID-19 a ministerului.
Modificările au fost dictate având în vedere creșterea numărului de cazuri de COVID-19 pe teritoriul României, inclusiv a formelor severe de îmbolnăvire, și acumularea de noi date clinice, informează ministerul.
Acest protocol abordează cazul general al pacienților cu COVID-19, fără a detalia situații particulare. În elaborarea acestui protocol au fost analizate prevederile documentelor emise de OMS și ECDC, ale unor ghiduri terapeutice (1-6) și alte materiale publicate de la realizarea versiunii anterioare. Prin recomandările privind îngrijirea pacienților cu infecție cu SARS CoV-2, prezentul material reprezintă un suport pentru deciziile comisiilor medicamentului din cadrul unităților sanitare privind utilizarea ”off-label” a unor medicamente potențial active. În această ediție, pentru prima dată sunt incluse și recomandări pentru îngrijirea la domiciliu a persoanelor infectate cu SARS CoV2.
Principalele recomandări din noul protocol de tratament al infecţiei cu Covid-19 sunt următoarele:
1. Persoana cu infecție asimptomatică cu SARS CoV2 nu necesită un tratament medicamentos.
2. Monitorizarea pacientului este extrem de importantă, agravarea suferinței impunând modificarea atitudinii terapeutice legat de diferite clase terapeutice utilizate.
3. Colaborarea între medici din diverse specialități medicale este necesară pentru a putea îngriji manifestările variate/complexe ale COVID-19.
4. Antiviralele au o eficiență cu atât mai mare cu cât sunt administrate mai devreme în cursul bolii, de preferat în primele 7-10 zile; de aceea antiviralele sunt recomandate în primul rând în formele ușoare și medii ale bolii!
5. Dintre antiviralele utilizabile, remdesivirul se recomandă doar în formele cu severitate medie sau mare (forme severe/critice), pe criterii de disponibilitate, eficiență și riscuri.
6. Tratamentul antiinflamator cu corticoizi (de preferat dexametazonă) este indicat la pacienții cu inflamație sistemică și/sau care necesită administrare de oxigen.
7. Imunomodulatoarele (tocilizumab, anakinra, dexametazonă în doze imunosupresoare, altele) sunt rezervate DOAR cazurilor cu inflamație excesivă, necontrolate de corticoizi în doză antiinflamatorie, iar alegerea lor va depinde de efectele adverse posibile și de disponibilitatea unuia sau altuia dintre ele la un moment dat.
8. Datele privind eficiența și riscurile plasmei de convalescent sunt contradictorii și nu permit formularea unor indicații certe.
9. Administrarea profilactică de anticoagulant este indicată tuturor pacienților spitalizați, cu excepția celor care primesc deja un tratament anticoagulant și care vor continua să primească doze terapeutice.
10.Infecția cu SARS CoV2 nu reprezintă o indicație suplimentară pentru administrarea de antiagregante (se menține administrarea pentru alte indicații).
11.Stabilirea riscului tromboembolic se poate face cu scoruri consacrate pentru alte afecțiuni la care se adaugă și factori de risc specifici legați de COVID-19.
12.Administrarea de doze terapeutice de anticogulant se face pentru indicațiile standard, dar și pentru pacienți cu COVID-19 cu risc trombembolic mare (agravarea suferinței respiratorii și/sau sindrom inflamator marcat) și risc hemoragic mic.
13.Antibioticele NU se utilizează în tratamentul COVID-19; ele se prescriu rareori, deoarece coinfecțiile cu SARS CoV2 sunt rare – se administrează antibiotic doar dacă se demonstrează o infecție bacteriană concomitentă sau supraadăugată.
14.Alegerea antibioticelor pentru situațiile rare de infecție bacteriană concomitentă sau supraadăugată trebuie să țină cont de eficiență și de riscurile de dismicrobisme: infecții cu C difficile, selectarea de tulpini bacteriene rezistente la antibiotice.
15.Pentru infecții asociate asistenței medicale care apar în timpul îngrijirii pacienților COVID-19 este important să fie decis tratamentul și în raport de circulația bacteriană în respectivul spital.
16.Principalul suport pentru pacienții cu forme severe și critice de COVID-19 este corectarea hipoxemiei; colaborarea cu medicii de terapie intensivă este esențială în aceste situații, mai ales pentru pacienții cu hipoxemie dificil de controlat.
17.Medicația simptomatică este modalitatea majoră de tratament pentru formele ușoare de boală și poate fi utilă oricărui pacient simptomatic.
18.Pentru persoanele infectate și pacienții monitorizați la domiciliu se aplică recomandările de mai sus: infectații asimptomatici nu primesc tratament, pacienții cu forme ușoare de boală primesc simptomatice, pacienții cu forme medii și severe care rămân la domiciliu pot primi profilaxie a trombozelor dacă au și alți factori de risc (în primul rând imobilizarea la pat).
19.Utilizarea de azitromicină (și alte antibiotice) și de corticoizi la domiciliu în COVID19 reprezintă de cele mai multe ori un abuz cu consecințe asupra pacientului și asupra rezistenței bacteriene la nivel macrosocial.
Noul protocol pentru tratarea pacienților cu Covid-19 poate fi consultat la finalul acestui articol.
Etichete: ministerul sanatatii,
Dată publicare:
.webp)
