Exemplele Danemarca și Polonia: cum funcționeaza bine un sistem de sănătate
În timp ce sistemul nostru de sănătate pare a fi în colaps, în străinătate se fac tot mai multe investiţii în construirea de spitale şi în programe de prevenţie.
Au grijă de pacienţii lor pentru că şi-au dat seama că o societate puternică este formată din oameni sănătoşi. La noi, autorităţile desenează proiecte pe hârtie şi rămân la stadiul de promisiuni.
Iar bolnavii sunt internaţi în unităţi sanitare insalubre, care riscă să cadă pe ei la un cutremur mai puternic. În schimb, în Danemarca şi Polonia de exemplu, putem vedea cum funcţionează bine un sistem de sănătate.
În 1998 Danemarca avea 98 de spitale de stat pentru 5,7 milioane de persoane. Sistemul nu era deloc eficient aşa că oficialii au gândit o întreagă reforma: 25 dintre unităţile sanitare au fost închise, iar celelalte, în funcţie de regiune, au fost reunite sub acelaşi management.
Hans Erk Henriksen, Danemarca: ''De exemplu: dacă într-un oraş aveam 4 spitale, am făcut unul singur cu 4 locaţii. Asta a permis să fim mai eficienţi, să se ocupe fiecare cu anumite probleme şi atunci, o mai mare productivitate''
Fiecare unitate este specializată pe o anumită afecţiune şi toate au o singură conducere care dirijează întreagă activitate. Iar în cazul în care unul rămâne fără medicamente sau materiale sanitare, se face imediat transferul de la celelalte astfel încât pacienţii să nu aibă de suferit.
Teoretic, principiul se aplică şi în Bucureşti, unde 19 dintre cele 41 de spitale sunt subordonate Primăriei Capitalei. Doar că la noi dezinteresul este mare, iar exemplul de la spitalul Colentina, unde 2 neurchirurgi au renunţat la contract din cauza lipsurilor din spital arată clar acest lucru.
Operaţiile mai multor pacienţi au fost amânate sau anulate pentru că lipseau materialele medicale importante şi problemele au fost rezolvate doar după ce cazul a ajuns în presă: în câteva ore cele necesare au fost aduse prin transfer de la Spitalul Sf Maria, aflat tot în subordinea Primăriei Capitalei.
Până în 2025, danezii s-au angajat să contruiască 16 spitale mari. De ani de zile noi facem planuri doar pe hârtie, iar bolnavii sunt internaţi tot în clădiri cu risc seismic.
Pe acest teren trebuia să înceapă astă vară ridicarea unei noi construcţii în care să fie mutat institutul de boli cardiovasculare, C. C. Iliescu. Anul trecut a fost semnat partereriatul prin care BERD îşi dădea acordul să finanţeze studiile de fezabilitate. Anul acesta proiectul a fost oprit, iar pacienţii sunt internaţi în acelaşi spital care stă să cadă pe ei.
Autorităţile spun că legea nu permite deocamdată ridicarea celor două spitale în parteneriat public privat, aşa cum prevedea proiectul de anul trecut.
Florian Bodog, ministrul Sănătăţii: ''Nu avem legislaţie.''
Doar că, tot străinii ne spun că se poate. În Polonia 72 de spitale au fost ridicate în parteneriat public-privat.
Jaroslaw Fedorowski, Polonia: ''Există o directiva europeană care ne spune că se pot face astfel de parteneriate. O corporaţie privată a luat spitalul în administrare: operaţiunile şi managementul sunt private. Lucrează cu CNAS, au servicii de urgenţă, pe lângă serviciile private contra cost''
Mai mult, şi polonezii au gândit o nouă reformă pentru a fi siguri că banii statutului sunt cheltuiţi în beneficiul pacienţilor. Au contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate doar spitalele care asigura serviciu de urgenţă 24 de ore din 24, indiferent că sunt publice sau private.
Românii plătesc lunar mai bine de 10% din salariu pentru sănătate şi când ajung într-un spital de stat sunt puşi să-şi cumpere singuri medicamente. Din subvenţiile de 2.8 miliarde de lei necesare spitalelor pentru anul acesta, Guvernul a dat doar 0.9 miliarde în 10 luni. Iar banii au mers în mare parte către salariile personalului medical.
