Reprezentanții instituției subliniază că moartea cerebrală este clar definită atât medical, cât și legal și nu lasă loc de opinii sau interpretări personale.
Potrivit specialiștilor, moartea cerebrală reprezintă încetarea totală, definitivă și ireversibilă a tuturor funcțiilor creierului, inclusiv ale trunchiului cerebral – principiul cunoscut în medicină drept whole-brain death. Cu alte cuvinte, din punct de vedere medical și juridic, o persoană aflată în moarte cerebrală este decedată.
„Nu este comă, nu este stare vegetativă și nu este o afecțiune reversibilă”, transmit oficialii ANT.
Cadrul legal este stabilit prin Legea nr. 104/2003, care reglementează manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor în vederea transplantului. Conform legii, sunt considerate cadavre persoanele care nu mai prezintă nicio activitate cerebrală, cardiacă sau respiratorie, iar decesul este declarat pe baza confirmării medicale, potrivit criteriilor stabilite legal.
Protocolul medical este detaliat prin Hotărârea de Guvern nr. 451/2005 și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1170/2014, care prevăd proceduri stricte de diagnostic. Diagnosticul nu este o simplă evaluare clinică, ci urmează reguli foarte stricte, iar moartea cerebrală poate fi stabilită exclusiv de doi medici primari de ATI sau de un medic primar ATI și un medic primar neurolog sau neurochirurg. Evaluarea se face conform unor protocoale medicale clare, standardizate și obligatorii.
„Declararea morții cerebrale NU reprezintă o opinie și NU permite interpretări personale. Este esențial ca astfel de teme medicale să fie explicate de experți, în acord cu datele științifice și cu legislația în vigoare”, subliniază reprezentanții Agenției Naționale de Transplant.
De la începutul anului, în România au fost făcute 31 de transplanturi cu organe prelevate de la donatori aflați în moarte cerebrală: 3 de cord, 11 de ficat și 17 renale. Pe listele de așteptare sunt însă mii de bolnavi care au nevoie de o inimă nouă, de ficat, rinichi sau plămâni.
