Acolo, mâncarea este pregătită din ingrediente cultivate aproape de casă. Oamenii se bucură împreună de produse proaspete și sănătoase. La final, economia locală crește, iar mediul este mai puțin afectat. Urmăriți un nou episod al campaniei PRO Viitor!
Am ajuns pe Valea Târnavei Mari, la Cristuru Secuiesc, în zorii zilei. În ferma lui Attila e agitație. E ora mulsului.
În scurt timp, în fața fermei ajunge și cisterna care preia laptele proaspăt. Fermierul e liniștit pentru că știe că tot ce produc vacile ajunge să fie valorificat. În urmă cu câțiva ani a devenit membru în cooperativă din oraș și de atunci grija lui este legată doar de bunăstarea animalelor.
Attila Szocs, fermier: „Fabrica și asociația ajută foarte mult cu partea de vânzarea laptelui și primim un preț mai ridicat.”
Attila este unul dintre cei 140 de asociați din zona Cristurului Secuiesc. În 2010 au cumpărat fabrica de lactate din oraș, lăsată în paragină, și au echipat-o împreună. Și-au dat seama că doar așa pot răzbi.
Arpad Lorinczi, șef colectare lapte: „Aici vin acum 4 producători care țin acasă în gospodărie vacile și aduc aici laptele.”
După ce trec pe la toți producătorii, cisternele ajung în curtea fabricii. Laptele intră imediat în producție și, în aceeași zi, se transformă în unt, telemea, cașcaval și urdă care ajung şi în alte judeţe. Cei din cooperativă se ocupa şi de marketing şi de vânzarea produselor.
Eniko Fazakas, directoarea fabricii de lactate: „Sunt motivați, au un cuvânt de spus în viața cooperativei, au drepturi, pot să decidă ce preț are laptele și totodată cumpără produsul finit, ei simt că e a lor. Și fabrica și produsele.”
La 100 de kilometri distanță, în Ciumani, găsim un alt exemplu de colaborare. Comună este așezată în inima Ținutului Secuiesc și a fost binecuvântată cu păduri nesfârșite de molid și brad, pajiști alpine și fânețe bogate. Pe dealuri și în păduri cresc felurite plante sănătoase, cu un gust aparte. Femeile din sat pregătesc din ele de când se știu gemuri, siropuri și tincturi. De câțiva ani, însă, o fac împreună.
Intrăm în bucătăria pe care o împart 20 de gospodine din Ciumani. Fosta școală din sat, lăsată de izbeliște, a fost transformată în urmă cu câțiva ani în spațiu de gătit. Autoritățile locale împreună cu asociația din sat au cumpărat echipamente performante pe care le poate folosi oricine.
Attila Kosutan, președintele asociației: „Toate siropurile și gemurile merg spre piețele care sunt organizate lunar aici, în județul Harghita și suntem în toate târgurile naționale, și în România și în Uniunea Europeană.”
Când nu sunt în bucătărie, femeile grădinăresc. Cultivă chiar ele fructele și legumele pe care le folosesc în gemuri și conserve. Doamna Zsuzsanna e farmacistă, dar serile și weekendurile și le petrece printre plante sau în bucătărie.
Zsuzsanna și Imre Madarasz: „E mult de muncă, dar e bine că suntem împreună și asta e tot ce contează!”
Laszlo Marton, primarul comunei Ciumani: „Când am început, ideea era ca să mai câștige niște bani gospodinele de acasă. Fiecare idee ce prinde rădăcini într-o comunitate, înflorește și comunitatea mare, localitatea.”
Cererea pentru produse locale este în creştere. Iar clienţii le cumpăra încântaţi de gust şi susțin astfel economia locală, dar și mediul.
Când produsele sunt cultivate aproape de locul în care sunt pregătite, transportul este mai scurt, așadar și poluarea este limitată. Ori de câte ori alegem să mâncăm produse locale avem grijă nu doar de sănătatea noastră, ci și de mediu.
Poposim și în curtea lui Gyöngyvér lângă Miercurea Ciuc. Zeci de căprițe și oi pasc fericite în spatele fermei. Din laptele lor apar brânzeturi fine, făcute după gustul proprietarei care a studiat arta lactatelor în străinătate. Ne-a așteptat cu brânza cu leurdă și o variantă cu prune afumate și nuci.
Gyöngyvér Becze-Máthé, producător local: „Este afumat natural cu lemn de stejar. Pruna este din grădina noastră și tot afumată de noi. Aici avem o brânză maturată din lapte de capră și lapte de vacă, un an jumătate.”
Reporter: „E foarte bună!”
Gyöngyvér Becze-Máthé: No, haideți să alegeți una!
Reporter: „E foarte greu de decis, dar nu pot să nu remarc că toate au în comun acest gust intens de lapte, simți că e făcută din lapte.”
Produsele ei ajung în cantităţi mici în băcanii din ţară. Şi nu vrea să mărească producţia pentru că ține la ritmul firesc al naturii şi nu forţează animalele să dea mai multe lapte. Ritmul naturii este și secretul multor comunități de succes care valorifică resursele locale împreună.
