În studiile pe animale, molecula a părut să evite și câteva dintre efectele secundare asociate medicamentului, precum greața, constipația și pierderea semnificativă de masă musculară, scrie Science Daily.
Molecula, cunoscută sub numele de BRP, acționează printr-o cale metabolică diferită, dar înrudită, și activează un alt grup de neuroni din creier. Această diferență ar putea transforma BRP într-un instrument mai precis pentru controlul apetitului și al greutății corporale.
O abordare mai țintită pentru controlul apetitului
„Receptorii vizați de semaglutidă se găsesc în creier, dar și în intestin, pancreas și alte țesuturi”, a explicat Katrin Svensson, profesor asistent de anatomie patologică la Stanford Medicine.
„De aceea Ozempic are efecte extinse, inclusiv încetinirea tranzitului alimentelor prin tubul digestiv și scăderea nivelului glicemiei. În schimb, BRP pare să acționeze în mod specific asupra hipotalamusului, regiunea care controlează apetitul și metabolismul.”
Hipotalamusul este o mică zonă situată în profunzimea creierului, responsabilă de reglarea senzației de foame, temperaturii corpului, activității hormonale și consumului de energie. Deoarece BRP pare să acționeze în principal în această regiune, ar putea reduce apetitul fără să producă atât de multe efecte în alte părți ale organismului.
Svensson este cofondatoarea unei companii care intenționează să înceapă în curând studii clinice pe oameni.
Ea este autorul principal al cercetării, publicate pe 5 martie în revista Nature, iar cercetătoarea Laetitia Coassolo este autorul principal al studiului.
Inteligența artificială a descoperit peptide ascunse
Descoperirea s-a bazat în mare măsură pe inteligența artificială, care le-a permis cercetătorilor să analizeze proteinele aparținând unei clase numite prohormoni.
Prohormonii sunt molecule precursoare inactive. Ei nu își îndeplinesc funcția biologică până când anumite enzime nu îi fragmentează în molecule mai mici, numite peptide. Unele dintre aceste peptide funcționează apoi ca hormoni, transmițând semnale care influențează metabolismul, apetitul și alte procese complexe din creier și din întreg organismul.
Un singur prohormon poate fi tăiat în mai multe moduri, rezultând numeroase peptide diferite. Identificarea celor cu rol biologic este însă dificilă, deoarece adevărații hormoni peptidici sunt relativ rari și se ascund printre numeroase fragmente obișnuite rezultate din procesarea și degradarea normală a proteinelor.
Metodele tradiționale de laborator pot identifica aceste peptide, însă generează cantități uriașe de date. Cercetătorii trebuie adesea să analizeze sute de mii de molecule pentru a găsi câteva cu efecte biologice importante.
Consumul de hrană a scăzut cu până la 50%
Cercetătorii au testat BRP pe șoareci slabi și pe mini-porci, considerați un model mai apropiat de metabolismul și comportamentul alimentar uman.
O injecție intramusculară administrată înainte de masă a redus consumul de hrană în următoarea oră cu până la 50% la ambele specii. Ulterior, echipa a administrat zilnic BRP timp de 14 zile unor șoareci obezi.
În medie, animalele tratate au pierdut aproximativ 3 grame, aproape întreaga scădere provenind din țesutul adipos.
În schimb, șoarecii din grupul de control au câștigat aproximativ 3 grame în aceeași perioadă.
Animalele tratate au prezentat și o toleranță mai bună la glucoză și insulină, ceea ce indică o reglare mai eficientă a glicemiei.
Fără semne evidente ale efectelor secundare obișnuite
Testele comportamentale nu au evidențiat diferențe semnificative între animalele tratate și cele din grupul de control în ceea ce privește mișcarea, consumul de apă, comportamentul asemănător anxietății sau producția de fecale.
Lipsa modificărilor în tranzitul intestinal este deosebit de importantă, deoarece semaglutida poate încetini digestia și provoca constipație.
De asemenea, cercetătorii nu au observat reacțiile asociate grețurilor și nici pierderile importante de masă musculară întâlnite la unele tratamente actuale pentru slăbit.
Analize suplimentare ale activității cerebrale și ale funcțiilor organismului au arătat că BRP acționează prin mecanisme metabolice și neuronale diferite de cele activate de GLP-1 sau semaglutidă.
Aceste rezultate sugerează că BRP ar putea reduce apetitul printr-o cale biologică mai precisă, însă concluziile sunt deocamdată limitate la studiile pe animale.
