Bucureștiul este „poluat agresiv” șase luni pe an. Motivul mai puțin cunoscut pentru care aerul devine greu de respirat
29.000 de români mor anual din cauza poluării, potrivit statisticilor europene, iar Bucureștiul este pe locul întâi în ceea ce privește costurile medicale și sociale asociate poluării.
Costurile sociale și medicale care derivă de aici - medicamente, internări și concedii medicale – se ridică anual la 3000 de euro pe cap de locuitor, a declarat Oana Neneciu, director executiv al Asociației Ecopolis, invitată la PRO Verde.
Poluarea din București are trei cauze majore, spune Oana Neneciu: traficul auto, arderile ilegale de deșeuri, în comunitățile sărace de la periferie, dar și fumul produs de sobele pe lemne sau peleți. Această metodă de încălzire e folosită încă de mulți bucureșteni, iar “pulberile în suspensie care circulă dintr-o parte în alta a orașului”.
“Bucureștiul este poluat agresiv din octombrie până în martie”
Oana Neneciu: Aerul în București este în general poluat din luna octombrie până în luna martie, după care lucrurile se stabilizează și devine un oraș respirabil. Practic jumătate de an avem episoade agresive de poluare. Avem o poluare de bază, zilnică și aceste perioade foarte agresive numite ”smog”, iar în ultimii ani am înregistrat din ce în ce mai mult astfel de momente în care trăim în smog.
Londra de 15 ani face pași importanți spre depoluarea orașului, și chiar a ajuns la rezultate remarcabile. La fel și celelalte mari capitale ale Europei. În schimb, problema la noi este că suntem destul de în urmă cu toate politicile publice care țin de calitatea aerului și de sănătate publică.
Ciprian Stănescu: Cum ați ajuns să puneți prin tot orașul senzori care să ne arate cât de bun sau rău e aerul din București?
Oana Neneciu: Noi urmărim problema poluării din 2011, când am lansat primul studiu independent care lega datele de poluare cu datele de sănătate. Practic, atunci am lucrat împreună cu Institutul Marius Nasta, am luat date de la ei privind îmbolnăvirile, și date din rețeaua națională de monitorizare a calității aerului.
Lucrurile stăteau foarte prost încă de atunci. În rețeaua națională nu aveam date concludente pe toată perioada anului.
Stațiile erau foarte puține, în continuare sunt foarte puține. Aveam opt puncte de măsurare a poluării în București și Ilfov și practic, până în 2018 am tot comunicat pe această temă, până când, efectiv din frustrare, am zis ok, trebuie să facem altceva, hai să vedem ce se întâmplă afară.
Și atunci am ajuns la concluzia că trebuie să facem propria noastră platformă de măsurare a calității aerului. Am apelat la cetățeni, la instituții publice, la școli, la universități, care în continuare găzduiesc acești senzori. Nu am avut niciodată nevoie de autorizații sau de lucruri de genul acesta. Cetățenii practic au ajutat la formarea acestei platforme. În prezent sunt 120 de senzori de puncte de măsurare a calității aerului în București și Ilfov și încă 25 în Cluj.
Ne dorim foarte tare să ajungem să putem să integrăm senzori din toată țara. Asta e munca pe următorul an, doi, în care vrem să creăm, să facem această platformă foarte accesibilă pentru toată lumea.
“Autoritățile refuză să vadă realitatea din fața ochilor”
Ciprian Stănescu: Aceste 120 de puncte cu 120 de senzori din București. Bănuiesc că nu sunt suficienți sau sunt?
Oana Neneciu: Nu, nu sunt. E important să avem granularitate mare și să avem mulți senzori, dar aceste echipamente de multe ori nu sunt cele mai performante. Ideal ar fi să avem o rețea proprie a orașului sau o rețea națională care să ne arate indicatori variați de poluare și care să ne ajute să găsim cele mai bune soluții, pentru că, de fapt, aici e problema. Eu zic mereu asta, la noi parcă lucrurile stau așa. Dacă nu avem date înseamnă că nu avem nici probleme. Și atunci mai bine n-avem date.
De 15 ani ne luptăm cu această mentalitate a autorităților publice care refuză date, refuză să vadă realitatea din fața ochilor. Dezvoltarea s-a făcut foarte mult timp foarte haotic în oraș, fără a se ține cont de această problemă a sănătății publice și a populației, care suferă de multe ori din lipsa unei calități bune a aerului.
Și practic, dacă am avea date din ce în ce mai multe și mai valoroase, am putea să avem un sistem de prognoză a calității aerului, să știm cu o zi sau două înainte cum va fi poluarea în ziua următoare, să avem sisteme de alertare a populației și să avem politici publice eficiente care să ducă efectiv de la an la an la scăderea poluării. (…)
Barcelona, care a inventat orașul de 15min, are 55m² de spațiu verde pe cap de locuitor. Efectiv există în cartiere, micro-cartiere în care ai de toate, la o distanță de mers pe jos, și care reușește cumva să pună în practică tot ce visăm noi.
După aceea e și Madridul, care a făcut pași foarte importanți. Am fost în Paris, care este un oraș profund aglomerat și acolo am văzut cum primăria, împreună cu Air Paris, care este această asociație independentă care monitorizează calitatea aerului în Ile de France, regiune care are 200 de stații performante de măsurare a calității aerului, și care are și sistem de prognoză și absolut tot ce e nevoie pentru a avea o imagine cât mai clară asupra calității aerului. Și acolo am văzut cum s-a pietonalizat tot drumul pe Sena. De trei ani, nici nu e foarte de demult acest proiect, au scos mașinile din zona respectivă, pe străzile din tot centrul au prioritate pietonii, bicicletele, iar apoi mașinile. Nu mergi cu mai mult de 20km/h în centrul Parisului.
Există case, inclusiv în centru, care încă se încălzesc cu lemne”
Ciprian Stănescu: De ce avem poluare în București? De unde vine?
Oana Neneciu: Poluarea vine de la noi, noi poluăm, nu poluează altcineva. Asta se întâmplă în general în orașe. Orașele se aglomerează, oamenii au un nivel de trai din ce în ce mai bun, cum achiziționează din ce în ce mai multe mașini, lucruri, renunță la mersul cu transportul în comun pentru că e mai comod mașina, și tot așa.
Pe de altă parte, avem și niște direcții destul de precare în București și asta e aproape ciudat. Noi le-am descoperit odată cu platforma aceasta de monitorizare.
Unu, sunt arderile ilegale de deșeuri din afara orașului, care afectează calitatea aerului din oraș. Și arderile ilegale de deșeuri înseamnă comunități în sărăcie care fac asta pentru bani.
Și doi, există acest fenomen odată cu încălzirea rezidențială, ne-am dat seama că în anumite zone există încă sisteme de încălzire pe combustibil solizi, deci tot ce ține de lemn, peleți, care afectează foarte tare de fapt, calitatea aerului din zonele respective și din București, că vorbim de pulberi în suspensie care circulă dintr-o parte în alta a orașului.
Există zone inclusiv în centru, în Sectorul 2, în care am depistat aceste locuințe sau case care încă se încălzesc cu lemne sau cu diferite alte materiale.
Anul trecut am reușit să identificăm un trend, afectate sunt toate zonele, dar dacă vorbim de pulberi în suspensie, zonele din marginea Bucureștiului, care au de obicei cartiere de blocuri, de case, unde există foarte multe centrale termice la fiecare apartament.
Acolo valorile pulberilor în suspensie sunt sensibil mai mari față de centrul orașului, unde în centru valorile, în schimb, a noxelor sunt mai mari decât în periferie.
Sursa noxelor este traficul auto, de fapt, arderea motoarelor pe combustie, nu electric. Iar pulberile în suspensie sunt generate în special de zona aceasta de încălzire, de șantiere, de salubrizare deficitară.
„În București, e nevoie de zone de emisii auto reduse”
Ciprian Stănescu: Am văzut un sediu recent, care spunea că poluarea aerului are multe efecte negative asupra sănătății, dar un efect mai nou descoperit e asupra capacității de concentrare și creștere a copiilor între 4 și 8 ani. Pe scurt, copiii între 4 și 8 ani, în special băieții, din cauza poluării și în principal dioxid de azot, au probleme mari de dezvoltare cognitivă și fizică. Ce putem să facem pentru copiii care cresc în București? E ceva ce putem să facem?
Oana Neneciu: Păi, da, pentru că de fapt problema e de sănătate publică cum spuneam. Este o problemă pentru că avem din ce în ce mai multe cazuri de astm. Comisia Europeană ne zice anual că 29.000 de români mor prematur din cauze asociate poluării. 1200 de copii mor anual la nivelul Uniunii Europene din cauza poluării.
Și mai mult decât atât, Bucureștiul este pe locul întâi în ceea ce privește costurile sociale asociate poluării. Deci tot ce înseamnă concedii medicale, internări, medicamentație și tot așa, 3.000 euro pe cap de locuitor pe an cheltuim din cauza poluării.
Copiii sunt cei mai afectați, este cel mai vulnerabil grup pentru că ei sunt mai aproape de surse, de țevile de șapament, ei inhalează mult mai repede praful, plămânii se dezvoltă la copii până la vârsta de 8 ani, deci orice practic respiră îi poate afecta. S-a dovedit că există și o afectare neuronală destul de importantă, și ce se poate face?
Ciprian Stănescu: Dacă ai avea cum să pui pe masa deciziei și ea să se întâmple, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai face în București?
Oana Neneciu: Pentru că mi-ai zis de copiii, m-aș uita la copii și m-aș uita la școli, în special. Sunt tot felul de soluții acum pentru a avea un mediu cât mai curat în cadrul școlilor și în jurul școlilor.
Noi am găsit soluția asta ,,oprește motorul”, o promovăm, a ajuns lege pe masa deputaților. Înseamnă modificarea codului rutier, în sensul de interzicere a staționării de lungă durată cu motorul pornit, lucru care se întâmplă de obicei la școli, pentru că părinții ajung acolo și în loc să oprească motorul, stau cu el pornit și așteaptă copiii, care copii vin ș inhalează fix noxele alea. (…)
După, ar trebui înverzite curțile școlilor. E un program pe care l-am văzut în Paris, implementat de primăria de acolo, și care mi se pare genial, ar trebui făcut și la noi absolut peste tot în București, mai ales în școlile din centru, unde avem și insule de căldură deja vara și unde e destul de nenorocire. Plus, se pot pune sisteme de ventilație în școli, adică să ne uităm și la aerul din interior și tot așa.
A doua măsură absolut necesară este transportul în comun, care trebuie eficientizat. Nu e o măsură simplă, dar sper să se întâmple, electrificarea sistemului de transport în comun. Iar a treia ar fi zone de emisii reduse.
Asta trebuie neapărat în București, orice formă a lor va fi implementată teoretic în doi ani. Asta înseamnă un sistem de gestionare a traficului auto în funcție de gradul de poluare al fiecărei mașini.
