Sindicatul angajaților din Guvern îl acuză pe premierul interimar Ilie Bolojan că le cere românilor să-și ”programeze viața în funcție de neputința” Executivului de a gestiona problema energiei și îi transformă în ”bateria pe care statul român nu a fost capabil să o construiască”.
”Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului – SAALG constată că România a ajuns în situația în care Guvernul le cere cetățenilor să își programeze viața în funcție de neputința Sistemului Energetic Național: să nu folosească seara mașina de spălat, uscătorul, boilerul, aerul condiționat sau alte aparate cu un consum ridicat și să mute aceste activități în intervalul în care producția fotovoltaică este mai mare.
În 31 iulie 2026, premierul Ilie-Gavril Bolojan a anunțat declararea stării de alertă la nivel național din cauza scăderii producției de energie electrică. Premierul a recunoscut că România importa aproximativ 1.700 MW în orele de seară și că, în eventualitatea opririi celui de-al doilea grup de la Cernavodă, necesarul de import ar putea depăși 2.500 MW. Soluția imediată prezentată populației a fost „economisirea voluntară”.
În 6 august, Ministerul Energiei a cerut oficial populației, companiilor și instituțiilor publice să reducă până la 31 august consumul de electricitate în intervalul 19:00–23:00. Românilor li se recomandă să amâne spălatul rufelor, folosirea uscătoarelor, încărcarea mașinilor electrice și utilizarea boilerelor. Instituțiilor publice li se cere să oprească iluminatul și echipamentele neesențiale, iar marilor consumatori li se solicită să își reducă voluntar activitatea.
Vicepremierul Oana Gheorghiu a continuat apelul, întrebând public dacă România poate coborî consumul de seară de la aproximativ 7.700 MW la 7.300 MW prin „o mulțime de gesturi mici aduse împreună”.
Gesturile mici sunt utile, dar nu pot înlocui deciziile pe care Guvernul nu le-a luat la timp.
Românii nu pot fi transformați în bateria pe care statul român nu a fost capabil să o construiască. Nu poți cere unei familii să compenseze, prin renunțări domestice, lipsa unei politici energetice coerente, nu poți acoperi deficitul structural al sistemului energetic mutând programul mașinii de spălat de seara la prânz și nu poți prezenta drept strategie națională un apel adresat cetățenilor, după ani în care autoritățile au cunoscut vulnerabilitățile sistemului, dependența de debitele Dunării, caracterul intermitent al producției regenerabile și nevoia urgentă de stocare”, se arată într-un comunicat semnat de Noni-Emil Iordache, președintele SAALG.
În 6 august 2026, când Guvernul le cere românilor să reducă seara consumul, pe pagina programelor AFM nu figurează o sesiune activă distinctă pentru bateriile de stocare, iar ghidul cu valoarea finanțării pe beneficiar, condițiile de eligibilitate și calendarul înscrierilor nu este publicat. Există bugetul, există anunțul, există aceeași sumă repetată în doi ani consecutivi, dar nu există programul prin care prosumatorii să poată obține efectiv finanțarea – mai transmite sindicatul.
”Cetățenii pot fi solidari într-o situație excepțională, dar solidaritatea nu poate fi invocată pentru a ascunde lipsa de anticipare”
Potrivit acestuia, ”Tarnița–Lăpuștești, proiectul de aproximativ 1.000 MW care ar trebui să funcționeze ca o uriașă capacitate de stocare prin pompaj, rămâne simbolul perfect al neputinței administrative românești. Conceput de zeci de ani, trecut prin repetate studii, proceduri, memorandumuri și consultări de piață, proiectul se află și în 2026 în faza pregătitoare.
România are, așadar, un tipar repetat: programe anunțate, bugete prezentate, memorandumuri semnate, consultări reluate și termene împinse. Când vine însă momentul în care SEN are nevoie de energia stocată, Guvernul descoperă cetățeanul și îi cere să stingă lumina”.
Cetățenii pot fi solidari într-o situație excepțională, dar solidaritatea nu poate fi invocată pentru a ascunde lipsa de anticipare, deciziile amânate și dezinteresul față de instituțiile create tocmai pentru prevenirea crizelor, se mai arată în comunicatul sindicatului.
„A cere solidaritate populației este legitim într-o situație de criză. A cere populației să acopere prin propriul consum consecințele unor decizii amânate ale statului, fără să explici cine răspunde pentru ele, nu mai este solidaritate, ci transfer de responsabilitate. Cetățenii pot stinge un bec, chiar două, dar nu pot suplini un program de stocare anunțat de două ori și nelansat, o hidrocentrală cu pompaj rămasă de decenii pe hârtie și un mecanism guvernamental de coordonare pus pe linie moartă”, a declarat Noni-Emil Iordache, președintele SAALG.
