WSJ:Candidatii la presedintia Frantei dezbat orice in afara problemelor reale, intr-o lume imaginara
Nicolas Sarkozy a castigat presedintia Frantei in urma cu cinci ani cu adevaruri dure despre nevoia de crestere economica, locuri de munca si competitivitate, dar in actuala campanie toti candidatii traiesc intr-o lume imaginara.
Francezii vor merge duminica la urne pentru primul tur al alegerilor prezidentiale, dar nimic nu arata ca aspirantii la Palatul Elysee candideaza in cel mai important scrutin de la declansarea crizei economice, comenteaza Wall Street Journal (WSJ).
Economia franceza se afla intr-o criza grava, chiar daca nu acuta, si a stagnat in ultimii cinci ani. Datoria publica a Frantei, de 90% din PIB, este mai mare decat a Spaniei si se apropie de cea a Irlandei. Costurile cu forta de munca au crescut constant in ultimii peste zece ani, somajul a devenit cronic, iar un sfert dintre tineri nu au un loc de munca.
Multe guverne europene se confrunta cu probleme asemanatoare, iar la alegerile recente din Spania, Portugalia si Irlanda au participat candidati care si-au declarat angajamentul pentru reforme si redresare.
Nu si in Franta, unde candidatii prezidentiali, atunci cand nu ignora problemele economice, parca vor sa conduca o tara care exista numai in mintile stangistilor romantici.
Nicolas Sarkozy, de orientare centru-dreapta, propune reducerea deficitului bugetar prin cresterea impozitelor, in numele solidaritatii. Pe langa majorarea impozitelor pe profit si pe venit si o suprataxa de 4% in cazul veniturilor ridicate, Sarkozy mai vrea o "taxa de exit" aplicabila cetatenilor francezi care se muta in strainatate, pentru a compensa veniturile pierdute de stat.
Sarkozy propune si unele dintre reformele sustinute de toti liderii europeni, dar programul sau nu mai include nici macar promisiunile facute in 2007, nerespectate. Intr-un plan in 32 de puncte prezentat in aceasta luna, Sarkozy prezinta unele reforme destinate pietei muncii, dar multe propuneri sunt vagi, precum crearea "unei banci de tineri" pentru incurajarea angajarilor si promovarea limbii franceze si a valorilor Republicii.
Sarkozy vrea reducerea contributiilor sociale ale angajatilor, compensata de majorarea TVA si a taxelor pe veniturile din investitii. WSJ considera campania lui Sarkozy dezamagitoare, comparativ cu cea de acum cinci ani, cand afirma ca Franta nu isi mai permite sa menajeze muncitorii si sa alunge antreprenorii. De aceasta data, Sarkozy s-a multumit sa intareasca un model francez care este mai defect decat inainte. Daca va castiga un nou mandat la Elysee, luna viitoare, va face acest lucru intorcand spatele politicii de centru-dreapta care l-a condus la victorie prima oara.
Rivalul sau socialist, Francois Hollande, reprezinta un atavism de alt gen, cu o campanie de stanga de stil vechi, considerat mort dupa infrangerea din 2007 a socialistilor. Toate planurile economice majore ale lui Hollande isi au radacinile intr-un populism care i-ar face sa roseasca pe membrii Congresului american.
Potrivit celor mai recente sondaje de opinie, Hollande il devanseaza pe Sarkozy cu 29% din optiuni fata de 24%, in primul tur, iar diferenta este mai mare in cazul celui de-al doilea tur. Hollande declara ca "nu este periculos" pentru bogati, vrea doar un impozit de 75% pe veniturile de peste 1 milion de euro si de 45% pentru cele de peste 150.000 de euro.
El este un "dusman" declarat al sectorului financiar si vrea sa impuna taxe suplimentare companiilor din acest domeniu, precum si celor petroliere. Hollande intentioneaza totodata sa majoreze taxa pe dividende si sa impuna o taxa pe valoarea adaugata mai mare pe bunurile de lux. Toate aceste masuri sunt necesare, in opinia sa, pentru a reduce datoriile masive acumulate de Sarkozy.
WSJ noteaza ca referirea la datoriile mari facute de Sarkozy nu prea are sens, avand in vedere ca planul de cheltuieli ai candidatului socialist se bazeaza pe noi imprumuturi. Hollande se joaca de-a Mos Craciun, promitand 60.000 de noi locuri de munca in educatie si cresterea finantarii publice a companiilor mici si mijlocii, majorarea salariului minim la 1.700 euro pe luna si o noua lege pentru prevenirea concedierilor, se arata in articol.
Socialistul promite si inversarea celei mai importante victorii a lui Sarkozy, cea de crestere a varstei de pensionare de la 60 de ani la 62. Hollande s-a luptat ca sustinatorii sai sa nu migreze la un alt candidat de stanga, Jean-Luc Melenchon, care vrea retragerea Frantei din NATO si o taxa de 100% pe veniturile de peste 360.000 de euro. Melenchon a inceput sa creasca in sondaje in februarie, iar in prezent este creditat cu 15% din intentiile de vot.
Sarkozy pe de alta parte se confrunta cu reprezentanta extremei dreapta (Frontul National) Marine Le Pen, fiica lui Jean-Marie Le Pen, care a canditat de cinci ori la presedintie. Ea a renuntat la imaginea neofascista in favoarea populismului extrem, privind locurile de munca, securitatea si imigratia.
In ultimele luni, Marine Le Pen s-a plasat in sondaje cu 10%-15% din intentiile de vot. Atat Sarkozy, cat si Hollande sustin ca programele lor vor readuce Frantei ratingul triplu A pierdut in ianuarie, dar in lumea lor imaginara, care este actuala campanie electorala, motivul retrogradarii si al problemelor financiare ale tarii nu se afla in politicile economice care omoara cresterea.
Motivul trebuie cautat la imigratie, agentiile de rating, speculatiile financiare si Banca Centrala Europeana. Cu alte cuvinte, orice, dar nu esecul strategiilor economice din ultimele decenii care a adus Franta in criza economica actuala, conchide WSJ.
