VIDEO. ”Am fost membru al unității Forțelor speciale ale poliției Iranului, iar apoi m-am alăturat protestatarilor”
Omid Moradi a fost membru al unității Forțelor speciale ale poliției iraniene, însărcinată cu reprimarea protestelor. Dar, contrariat de ceea ce a văzut, Omid a schimbat tabăra.
El s-a alăturat protestatarilor antiguvernamentali, apoi a dezertat și a fugit în străinătate.
Moradi a explicat pentru BBC Persian de ce a schimbat direcția atât de radical.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Înalt și bine făcut, Omid spune că s-a alăturat poliției antirevoltă acum opt ani, când avea 21 de ani.
După ce și-a terminat pregătirea de bază, la Academia de poliție Beheshti din Isfahan, a fost selectat pentru serviciul special. "Am fost ales să mă antrenez pentru forțele speciale pentru că eram în formă", spune el. "Am avut lecții religioase, militare și am învățat cum să folosim forța brutală împotriva adversarilor și cum să îi țintim părțile sensibile ale corpului".
Forțele de poliție iraniene cuprind mai multe ramuri diferite și se presupune că au sute de mii de ofițeri.
În ultimii ani, Iranul a fost martor la mai multe revolte, legate de costul vieții și de drepturile omului, care au fost reprimate brutal. Nenumărate cazuri de violență excesivă din partea forțelor de securitate au fost documentate de organizațiile pentru drepturile omului.
După ce și-a încheiat pregătirea, Omid a fost trimis la Teheran.
Prima sa misiune, în 2016, a fost să blocheze un protest al pensionarilor supărați din cauza creșterii inflației.
"Eram într-un grup de 20 de motociclete, fiecare având la bord câte doi ofițeri de poliție înarmați", își amintește el. "Sarcina noastră era să speriem oamenii și să îi dispersăm".
Cu toate acestea, Omid spune că de multe ori s-a împotrivit executării ordinelor comandanților săi de a ataca protestatarii.
Sfidarea sa a dus la mai multe mustrări și, în cele din urmă, în urmă cu patru ani, a fost concediat din forțele de ordine.
Omid spune că mulți dintre foștii săi colegi au simțit același lucru.
"Mulți membri ai forțelor de poliție iraniene se luptă cu dileme morale și etice. S-au săturat să fie folosiți ca instrument de opresiune pentru a susține regimul."
În Iran, este de neconceput ca vreun membru al poliției sau al milițiilor loiale liderului suprem să fie acuzat de folosirea excesivă a forței împotriva protestatarilor sau de torturarea sau uciderea opozanților regimului.
"Atunci când șeful poliției aprobă acțiunile brutale ale ofițerilor săi, le acordă efectiv licența de a face rău sau chiar de a ucide cu impunitate", spune Omid.
Omid a părăsit poliția cu mult timp înainte ca ultimele proteste care au măturat țara după moartea în septembrie anul trecut, în custodia poliției, a unei femei iraniene kurde, Mahsa "Zhina" Amini.
Amini fusese arestată pentru că purta hijab, sau vălul, "în mod necorespunzător". Familia și susținătorii ei spun că a fost bătută până la moarte, respingând afirmațiile oficiale potrivit cărora aceasta ar fi murit din cauza unor probleme de sănătate.
Grupul pentru drepturile omului din Iran, cu sediul în Norvegia, afirmă că cel puțin 551 de protestatari - inclusiv 68 de femei și 49 de copii - au fost uciși în timpul represiunii guvernului.
Dar membrii obișnuiți ai forțelor de securitate au propriile nemulțumiri, spune Omid. Sancțiunile economice dureroase din cauza programului nuclear iranian au făcut ca guvernul să se lupte pentru a plăti funcționarii publici, inclusiv poliția.
De asemenea, spune el, există o corupție generalizată în cadrul forțelor de securitate iraniene, de sus până jos.
"Am avut ofițeri de poliție ca mine care se străduiau să se descurce să supraviețuiască, iar în cadrul aceleiași forțe, cu aceeași responsabilitate, aveam ofițeri care aveau mașini de lux și case în cartierele luxoase din Teheran.
Cum își puteau permite așa ceva? Îi arestau pe traficanții de droguri și pe hoți de câteva ori, apoi îi lăsau liberi și le spuneau că pot opera în zonă atâta timp cât le dau un comision între 20% și 50% ofițerilor."
Omid spune că a văzut, de asemenea, tensiuni între poliție, Basij (miliția voluntară a loialiștilor guvernului) și Corpul de elită al Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). El spune că majoritatea ofițerilor de poliție, cu excepția polițiștilor antirevoltă, sunt instruiți și tind să respecte legile în comparație cu alte forțe de securitate.
"IRGC și Basij au fost nemiloși, trăgând adesea fără discriminare. Am încercat să îi oprim în multe ocazii, dar superiorii noștri i-au susținut întotdeauna."
Anul trecut, în timpul protestelor în masă, Omid a schimbat tabăra și s-a alăturat demonstranților din Teheran.
El spune că, în timp ce încerca să ajute o femeie să scape de arest, el însuși a fost arestat. În timp ce se afla în arest, spune el, a fost torturat atât fizic, cât și psihologic.
"Poliția a mers atât de departe încât a contactat-o pe mama mea, spunându-i în mod fals că eram în pragul execuției. Au înregistrat strigătele angoasate ale mamei mele și mi le-au redat în celula mea de închisoare. În acel moment, lumea părea să se prăbușească peste capul meu."
Omid spune că tatăl său, de asemenea fost ofițer de poliție, a plătit mite mari foștilor colegi pentru a-l elibera.
Temându-se să nu fie arestat din nou, Omid a fugit din Iran și, folosind rutele de contrabandă, a reușit să ajungă în Germania.
În prezent, el solicită azil.
