Instanța a considerat că documentul a fost redactat într-un mod ambiguu și că salariatul nu a avut timpul necesar pentru a-l analiza sau pentru a cere consultanță de specialitate, potrivit lindependant.fr.
Decizia, prin care fostul șef de departament a primit despăgubiri de peste 64.000 de euro, readuce în atenție problema acordurilor de concediere semnate sub presiune și a drepturilor angajaților în astfel de situații.
Cum a ajuns angajatul să conteste acordul semnat cu Leroy Merlin
Bărbatul lucra la Leroy Merlin din 2006 și ocupa funcția de șef de departament din 2019, având un salariu lunar de 3.396,95 euro.
În septembrie 2021, compania i-a comunicat concedierea disciplinară, invocând mai multe presupuse abateri, printre care lipsa de rigoare, nerespectarea termenelor de răspuns către clienți și dificultăți în coordonarea echipei.
În aceeași zi, reprezentanții companiei i-au prezentat și un acord de încetare amiabilă prin care recunoșteau caracterul nejustificat al concedierii și îi ofereau o compensație de 20.000 de euro, o sumă considerabil mai mică decât despăgubirea la care ar fi avut dreptul potrivit legii.
Ulterior, în cadrul procedurii de conciliere, fostul angajat a refuzat să confirme acordul și a decis să deschidă un proces împotriva companiei.
În primă instanță, Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Tarragona a dat dreptate companiei și a considerat valabil documentul semnat în ziua concedierii.
Situația s-a schimbat însă în apel, când Curtea Superioară de Justiție din Catalonia a stabilit că acordul era lipsit de valoare juridică. Judecătorii au apreciat că formularea documentului era imprecisă și includea inclusiv o clauză prin care salariatul renunța la dreptul de a acționa în instanță.
Ca urmare, instanța a declarat concedierea nelegală și a obligat compania să aleagă între reintegrarea angajatului sau plata unei despăgubiri de 64.267,03 euro.
De ce a pierdut Leroy Merlin procesul
Compania a contestat decizia la Curtea Supremă, însă fără succes. Judecătorii au arătat că documentul semnat în ziua concedierii crea confuzie și producea efecte imediate, fără ca angajatul să aibă posibilitatea de a analiza consecințele.
„Formularea acordului crea o stare de incertitudine pentru salariat”, au reținut magistrații, subliniind că plata despăgubirilor era condiționată de declarația angajatului că este de acord cu încetarea contractului de muncă.
Instanța supremă a acordat o importanță deosebită și modului în care documentele au fost semnate.
„Scrisoarea de concediere și acordul de tranzacție au fost semnate în aceeași zi și în același moment, fără să existe dovezi că angajatul a avut timp să reflecteze, să consulte un specialist sau să solicite consiliere cu privire la un document prin care renunța la aproape 40.000 de euro”, notează publicația spaniolă NoticiasTrabajo, citând motivarea Curții Supreme.
Prin hotărârea pronunțată la 10 iunie 2026, Curtea Supremă a respins definitiv recursul formulat de Leroy Merlin și a menținut decizia Curții Superioare de Justiție din Catalonia.
