Toate au însă aparate birocratice cu funcţionari susţinuţi cu bani de guvern.
Dacă politicienii ar avea curajul să facă o comasare a localităţilor mici s-ar reduce costurile. Urmează un nou episod al campaniei: "statul degeaba".
În inima Bărăganului, pe drumul care face legătura dintre Slobozia şi Urziceni, o aşezare cu nici 3 mii de cetăţeni are statut de oraş şi se numeşte Căzăneşti.
Viorica Andronache, primar Căzănești: ”Viorica Andronache este numele meu și sunt primarul orașului căzănești”.
Alex Dima, corespondent ȘtirileProTV: Sunteți comună său oraș?
Viorica Andronache, primar Căzănești: ”Suntem oraș da primăria orașului Căzănești, dar nu arătăm nici ca oraș. Însă nu avem condiții de niciun fel de oraș? Nu suntem oraș”.
Oraşul n-are pe toate uliţele canalizare, e plin de bălării, oamenii îşi ţin mijloacele de transport la poartă. Totul aduce a sat dar statutul de oraş face că în primărie să fie 26 de angajaţi.
Primăria reuşeşte să strângă venituri în valoare de 4 milioane de lei pe an dar are nevoie pentru a funcţiona de 7 milioane patru sute de mii. 3 milioane de lei ajung aici de la guvern, ajutor. Căminul cultural are lacatul pe uşa pentru că e dărăpănat, spaţiile de joacă sunt ruginite, băncile făcute praf de vreme şi vremuri.
Cetăţenii sunt nemulţumiţi.
Alex Dima: ”În 2004, cu surle și trâmbițe, comuna Căzănești a fost ridicată la rangul de oraș după ce au realizat că noul statut de orășean nu le schimbă cu nimic viețile ba, din contră, înseamnă taxe și impozite mai mari. Cetățenii localității au cerut în repetate rânduri prin vot că orașul să redevină comună până acum nu s-a întâmplat”.
În toată ţara sunt 120 de oraşe sub 10 mii de locuitori dar cu aparate birocratice mari pe care statul le susţine să existe.
Ilie Bolojan, prim ministrul României: ”Ani de zile nu am avut prevederea prin care banii de la govern. Să ți se vireze direct proporțional cu gradul de încasare al impozitelor”.
Abia acum, legile s-au mai schimbat. Toată lumea ştie că o comasare sau reorganizare teritorială ar scădea considerabil cheltuielile. Reprezentanţii Camerei de Comerţ susţin că reducerile ar puteasa ajungă la două treimi din cheltuielile actuale. S-ar economisi bani. Nu se întâmplă pentru că nu exista voinţa politică şi nici o viziune clară cum s-ar putea face şi pentru că aleşii noştri au alte apăsări.
În comuna Ceru Bacainti din judeţul Alba trăiesc 227 de oameni pentru care în primărie sunt 9 angajaţi. Ciprian Borza e primar.
În biroul alăturat, domnul răspunde de taxe şi impozite. Spune că în medie are un plătitor pe zi.
Primăria încasează de la cetăţeni 185 de mii de lei pe an şi îşi plăteşte angajaţii cu 776 de lei. Cheltuielile totale de funcţionare sunt de 2 milioane 2 sute de mii de lei pe an.
Bani de la buget.
Din fonduri europene, primăria a reuşit să ia 20 de costume pentru călușari, scaune şi mese penmtru petrecerile satului. Sunt ţinute în şcoala pe care e lacatul pus de ani buni. La alte fonduri europene, Ceru Bacainti nu se încadrează pentru are un număr redus de cetăţeni şi nu îndeplineşte punctajul.
Media de vârstă este de peste 70 de ani, comună n are nici măcar cimitir. Oamenii îşi îngroapă morţii în grădină.
La cea mai îndepărtată casa din sat locuieşte tanti Fica.
Are 80 de ani, trăieşte singură aici.
E o realitate des întâlnită prin satele noastre. Primarul e convins că dacă se va realiza o comasare şi primăria va dispărea sau personalul va fi redus în astfel de locuri nu vor mai ajunge autorităţile. Din toţi angajaţii primăriei e însă singurul care calca pe aici.
Comasarea sau cum se va numi nu trebuie făcută doar din birourile din Bucureşti. Va trebui să ţine seama de realităţile din teren, e nevoie de analize de care însă nimeni deocamdată nu are chef. Dar va trebui se întâmple pentru că pierdem bani pe angajaţi şi instituţii care stau degeaba.
