Statuia lui David, de Michelangelo, este curăţată de praf la fiecare două luni, în muzeul din Florenţa
Praful se cuibăreşte până în cele mai mici pliuri din marmura statuii lui David, de Michelangelo, o operă de artă considerată o bijuterie a Renaşterii, care trebuie aşadar curăţată în mod regulat, aşa cum s-a şi întâmplat luni, în muzeul din Florenţa.
La fiecare două luni, „David”, capodoperă realizată de Michelangelo pe când avea 29 de ani, în 1504, are parte de o îngrijire minuţioasă în Galleria dell'Accademia din Florenţa, capitala Toscanei, unde statuia se află de peste 150 de ani.
Considerată un simbol al perfecţiunii corpului uman, sculptura cu o înălţime de peste patru metri şi care îl înfăţişează pe ucigaşul lui Goliat este realizată dintr-un sigur bloc de marmură.
Eleonora Pucci, restauratoarea personală a statuii, se urcă pe o schelă pentru a o analiza îndeaproape, un ritual necesar pentru conservarea acestui gigant alb, admirat de peste 2 milioane de vizitatori anul trecut.
„Dacă o statuie nu e ştearsă de praf în mod regulat, când o priviţi de jos în sus, veţi vedea o formă ca de pluş”', a explicat luni directoarea muzeului, Cecilie Hollberg, în faţa unui grup de jurnalişti. „Nu este drăguţ şi nu este demn de operele de artă pe care le păstrăm în acest muzeu”, a adăugat ea.
Curăţarea statuii lui David este aşadar „o formă de respect, o formă de demnitate pe care vrem să o oferim fiecărei opere de artă”, a mai spus Cecilie Hollberg.
„O muncă delicată”
Cu fruntea încruntată, o venă proeminentă pe cot, greutatea corpului repartizată pe piciorul drept şi cu praştia în mâna stângă, David rămâne concentrat asupra lui Goliat, fără să acorde atenţie la ceea ce se întâmplă în jurul lui.
Eleonora Pucci, o femeie mică de statură, purtând o bluză albă, o cască albă pe cap, jeanşi şi o pereche de tenişi, urcă în vârful schelei şi începe să facă fotografii pentru a monitoriza „starea de sănătate” a lui David.
După ce şi-a ataşat la spate un aspirator portabil, începe operaţiunea de îndepărtare a prafului. Cu mişcări prudente de măturare, Eleonora Pucci lasă să alunece o perie sintetică, moale, pe braţul stâng şi îndoit al lui David.
Urmează coapsa stângă, unde pensula delicată urmează forma muşchilor sculptaţi de Michelangelo, după care schela va fi mutată, iar restauratoarea va curăţa spatele statuii lui David.
„Este o muncă foarte delicată, care solicită multă concentrare şi o inspecţie minuţioasă, centimetru cu centimetru, pentru a verifica starea de conservare a operei, care, de altfel, este într-o stare foarte bună”, potrivit Ceciliei Hollberg.
Depunerile de praf pot compromite strălucirea marmurei, care ar putea părea mai gri şi mai ternă.
Părţile netezi sunt mult mai uşor de curăţat decât zonele mai aspre, însă filtrele sistemului de climatizare extrem de performant al muzeului reduc considerabil diversele particule din aer, în timp ce senzorii ajută la controlul nivelurilor de temperatură şi umiditate, a mai precizat directoarea muzeului italian.
Primul colos realizat după Antichitate şi devenit un simbol al Florenţei, „David” a fost dezvăluit de Michelangelo în zorii secolului al XVI-lea în faţa unui public fascinat în piaţa principală a oraşului renascentist, Piazza della Signoria.
A rămas acolo până în 1873, dată la care a fost mutat în amplasamentul actual, muzeul fiind construit, la propriu, în jurul statuii.
