Reportaj AFP în Cuba comunistă. Oamenii stau și 8 ore la coadă, ca să cumpere mâncare
Opt ore de așteptare în picioare, în ciuda căldurii, fără acces la toaletă sau apă, și cu angoasa că poți să pleci cu mâna goală: bine ați venit la cozile din Cuba, un calvar care acum s-a agravat și mai mult, din cauza pandemiei.
"Am petrecut aproape toată noaptea aici, ca să pot să cumpăr ceva. E foarte greu, un asemenea sacrificiu, doar ca să pot mânca", se plânge Edelvis Miranda, o mamă în vârstă de 47 de ani, care părăsește magazinul situat între străzile 15 și Linea, din Havana - se arată într-un reportaj realizat de AFP în Cuba.
Ochii înroșiți îi trădează oboseala, căci a sosit la ora unu dimineața, pentru a-și asigura un loc bun la coadă. Acum e aproape amiază.
Și totuși, ”a meritat, pentru că am cumpărat de toate”, spune ea, „mulțumită” că pleacă cu doi litri de ulei, două pachete de pui, carne tocată și detergent de rufe. „Acum, un mic răgaz, după care mă întorc iar la datorie” în câteva zile, mai spune ea.
Cozile fac parte din peisajul cubanez de ani de zile, din cauza penuriei, care a fost provocată de embargoul SUA, dar și de ineficiența sistemului comunist.
Odată cu pandemia de coronavirus, Cuba a intrat în cea mai gravă criză economică din ultimii 30 de ani, care a forțat-o să-și reducă drastic importurile.
Totodată, o reformă monetară de unificare a celor două monede locale și deschiderea de magazine cu prețuri în dolari au făcut ca inflația să explodeze (70% oficial în 2021).
Ministrul Economiei, Alejandro Gil, a recunoscut: „cozile sunt dureroase”, însă acestea reflectă greșelile guvernului, care nu a reușit să aplice „terapia de șoc” la momentul potrivit.
În jurul orei 8 dimineața, cu o oră înainte de deschiderea supermarketului, angajații și poliția încep să organizeze coada, care se întinde de-a lungul străzii. Iar această imagine se repetă pe toată insula.
Unii au adus cu ei cu produse alimentare, gustări, apă, cafea și chiar o băncuță mică de lemn.
Câteva minute mai târziu, anunțul că cinci tipuri diferite de produse - o abundență neobișnuită - vor fi puse în vânzare, aduce bucurie celor aproximativ 400 de oameni care așteaptă. Fericirea lor este de scurtă durată: doar 250 de „turnos”, adică cei care au dreptul de a intra în magazin, vor fi acordate în acea zi. Tensiunea crește în rândul celor care stau la coadă.
"Încerc de două zile să intru. E adevărat că sunt lipsuri, că există blocaj, dar e scandalos", se plânge Rolando Lopez, un pensionar de 66 de ani care nu este unul dintre 250 de norocoși.
Treizeci de oameni resemnați încep să organizeze coada pentru ziua următoare, desemnându-i pe cei însărcinați cu „monitorizarea” în acea noapte, pentru ca nimeni să nu încerce să-i depășească.
"Este lupta zilnică a cubanezului. Nu avem de ales!", se enervează Maria Rosabal, o casnică de 55 de ani.
Și „chiar plătind în dolari nu poți scăpa de acest calvar”, suspină o tânără, sub condiția anonimatului, așezată printre 300 de persoane vizavi de supermarketul Palco, cel mai aglomerat din Capitală, unde acum se poate plăti doar cu valută SUA, accesibilă doar pe piața neagră.
Pentru a preveni abuzurile, autoritățile scanează cartea de identitate a fiecărei persoane la intrarea în magazin, pentru a le împiedica să cumpere același produs, aici sau în altă parte, în zilele următoare.
Unele produse, cum ar fi puiul, atunci când sunt achiziționate în pesos cubanezi, sunt marcate direct în caietul de aprovizionare, pe care fiecare cubanez trebuie să-l acceseze pentru o cantitate mică de alimente subvenționate.
În ciuda acestor controale, „în aceste magazine este o întreagă afacere și unii profită de situație pentru a face avere”, spune Rolando Lopez, pensionarul care nu a putut intra de această dată.
Plasarea unei bancnote de 100 de pesos (patru dolari) în caiet, pentru ca achiziția să nu fie notată, este trucul cel mai folosit de "coleros", acei bișnițaro ”profesioniști” de la cozi, care cumpără pentru a revinde marfa la prețuri exorbitante, spune el.
Însuși președintele Miguel Diaz-Canel a denunțat recent, în fața Parlamentului, „gafele” și „deturnarea de resurse”.
Și chiar și după o așteptare atât de lungă, de câteva ore la o coadă, există întotdeauna riscul ca produsul să se epuizeze când îți vine rândul.
Este cazul lui Lazaro Naranjo, 77 de ani, care a așteptat două ore să cumpere pui și a plecat „cu punga goală”: ”Asta te anihilează”, se plânge bărbatul.