Poveștile românilor integrați în Marea Britanie: “Poate britanicii nu sunt primitori ca românii, dar mă respectă”

Cei mai mulți dintre ei sunt români. Vor fi angajați cu 150 de lire sterline pe zi, cash, negociabil. “Mai întâi să văd ce am de făcut. Îți voi oferi un preț bun”, spune unul dintre ei, când este abordat.

Câteva zeci de metri mai departe, se construiește un nou poiect imobiliar cu locuințe de lux, în care un apartament cu două camere costă în jur de 525.000 de lire sterline, tentându-i pe tinerii corporatiști cu relativa accesibilitate și cu faptul că se află la doar 20 de minute de linia de metrou London Bridge.

Povești asemănătoare pot fi găsite peste tot în capitala Marii Britanii. Acasă pentru aproape 9 milioane de persoane, populația Londrei continuă să crească, ca urmare a ratei ridicate a nașterilor, dar și a imigrației.

În 2018, românii au fost străinii care au venit în cel mai mare număr în Regatul Unit, cu o rată de 46.000 de nou veniți anual, după ridicarea restricțiilor la muncă, în 2014. Astfel, în jur de 411.000 de români trăiesc acum în Marea Britanie – de la 42.000, în urmă cu 10 ani, fiind a doua cea mai mare comunitate de europeni din țară, după cea poloneză.

Există chiar și o suburbie în nordul Londrei - Burnt Oak, unde s-au stabilit atât de mulți români, încât a fost numită “Mica Românie” de presa tabloidă.

Între 3 și 5 milioane de români – dintr-o țară cu o populație de 19,6 milioane de cetățeni, locuiesc și muncesc în străinătate. Cei mai mulți dintre ei sunt cetățeni apți de muncă și reprezintă o cincime din totalul forței de muncă a țării. Unu din 10 din imigranții români locuiește acum în Marea Britanie.

Claudiu face bani la Londra, cu gândul revenirii în România

În Catford, Claudiu, un tânăr lucrători în construcții, duce dorul României. Este multumit de banii pe care îi câștigă în Marea Britanie, dar nu intenționează să locuiască aici pe termen lung. Lucrează pentru o companie de construcții în timpul săptămânii, iar în weekenduri vine la Wickes, pentru a câștiga bani în plus. Spune că nu-și permite mare lucru în Londra, nu iese în oraș și nu bea, pentru a putea trimite cât mai mulți bani acasă. Muncește în fiecare oră liberă pe care o are.

Soția și fiica lui locuiesc în București. “România este cea mai bună țară din lume. Este cea mai frumoasă și are cele mai frumoase fete. Serios!”, spune el mândru, cu fotografia soției și fiicei în mână.

Claudiu a venit la Londra pentru a face rost de bani, ca să facă mai bună viața familiei sale, apoi se va întoarce în România. “Londra nu este un oraș bun pentru creșterea copiilor. Prea multe droguri. Peste tot, droguri”, spune el.

Aceasta este doar una dintre poveștile migranților români din Marea Britanie: muncă în exces, relații dificile la distanță cu familia și dor de țară.

Dar sunt și povești mai puțin triste. Sunt poveștile românilor care s-au stabilit aici, care au cumpărat case, care au învățat limba și ai căror copii merg la școală însoțiți de bunicii aduși și ei din România. Cei care lucrează legal și care contribuie cu taxele lor la economia țării.

Pentru Ana, Leicester a devenit acasă: "Aici e realitatea"

Este și povestea Anei, de 33 de ani, care s-a mutat în Leicester din București, acum trei ani, împreună cu fiul și partenerul său Liviu. S-a angajat și a cumpărat o casă – dintr-un un câștig de 8,35 lire sterline pe oră.

În București, Ana câștiga în jur de 300 de lire pe lună ca chef într-un restaurant, înainte de a intra în concediu de maternitate cu fiul său Adrian. Când s-a întors la muncă, salariul îi fusese redus la 180 de lire. După ce plătea transportul și mâncarea, nu mai rămânea cu aproape nimic, spune Ana.

În Leicester, Ana câștigă cu 52 de pence pe oră mai mult decât salariul minim, lucrând într-un restaurant. Muncește de la 10 dimineața până la 11 seara, cinci zile pe săptămână, iar la finalul lunii pleacă acasă cu 1.300 de lire sterline, după plata taxelor, adică în jur de 18.000 de lire pe an.

Îi place ceea ce face: “Nu vreau să mă întorc în România. Viața este scumpă și grea acolo. Este țara mea, acolo l-am născut pe fiul meu, dar aici e realitatea. Aici, în Anglia, angajatorul mă tratează bine. Poate britanicii nu sunt la fel de primitori ca românii, dar mă respectă, mă întreabă dacă mi-e bine, mă întreabă cum mă simt. Ei înțeleg că dacă mi-e rău nu trebuie să vin la muncă”, spune Ana.

Aceste lucruri sunt importante. Mâncarea este gratis la serviciu – două mese pe zi, precum și cafeaua și sucul. Ana spune că în Leicester sunt mulți români și nu s-a simțit niciodată discriminată.

Și partenerului ei Liviu îi priește viața în Marea Britanie. Are 39 de ani și lucrează la Amazon ca șofer șase zile pe săptămână. Ar vrea să lucreze șapte, dar compania nu îi permite. Liviu pleacă dimineața la serviciu la 7.00 și muncește până la 8.00, 9.00 seara. Câștigă 1.000 de lire pe săptămână, brut.

Pentru unii, aceste povești sunt un exemplu de flexibilitate, de economie de succes, care atrage tinerii din Europa. Pentru alții, sunt doar străini care au venit peste britanici, muncitori plătiți prost, care au luat joburile britanicilor – acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care britanii au votat pentru Brexit.

Îndiferent cum privești lucrurile, un polonez sau un român care muncește în Leicester sau in Londra este cel mai probabil tânăr, motivat și, de cele mai multe ori, educat. Iar atracția lucrătorilor europeni pentru Regatul Unit a avut ca rezultat o explozie a imigrației în ultimii zece ani.

Sunt Ana și Claudiu îngrijorați de Brexit? Claudiu spune că dacă va trebui să părăsească UK se va duce în oricare altă țară europeană să muncească, așa că nu-i pasă prea mult de Brexit.

Ana, pe de altă parte, nu este îngrijorată că va fi expulzată, pentru că are rezidență permanentă, dar Brexitul i se pare stupid. “Este o mare greșeală. În Marea Britanie sunt mulți imigranți, care sunt muncitori foarte buni. Englezii nu sunt ca mine, ei nu muncesc la fel de mult ca mine”, spune Ana.

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Diletta Leotta, fără inhibiții în vacanță. Fotografii îndrăznețe cu partenera lui Karius: ”Ești o zeiță”