Povestea unei prietenii mai puțin obișnuite. ”Jumătate pisică, jumătate orice altceva, numai veveriță, nu”
Povestea unei prietenii mai puțin obișnuite a făcut înconjurul internetul. Un bărbat din Statele Unite a salvat viața unei veverițe care, apoi, i-a devenit cel mai bun prieten.
Cei doi locuiesc împreună, iau micul dejun împreună, iar veverița încearcă acum să-și impună și regulile în casă.
De exemplu, se supără când cineva face curat în camera sa, care este, de fapt, un... dulap.
Mark și Peanut își încep ziua cu pregătirea micului-dejun. Doar că veverița - un mascul, de altfel, e cam pretențioasă când vine vorba despre mâncare.
Mark: ”Cam așa este să mănânci cu o veveriță”.
Dacă îl supără ceva, Peanut se retrage imediat în camera lui. Adică în dulap.
Mark: ”Trebuie să curăț acel dulap și de zece ori pe săptămână, pentru că își ascunde mereu mâncarea în culcuș și nu vreau să doarmă printre resturi stricate. Dar „cuiva” nu-i prea place când umblu în lucrurile lui. Este ca un adolescent, când te bagi în treburile lui, se enervează foarte tare”.
Cei doi se simt bine, mai ales că Mark i-a amenajat lui Peanut un spațiu de joacă, unde să-și consume energia. De care nu duce lipsă. Acum e veselie mare, dar începutul poveștii lor de prietenie e unul trist.
Mark și veverița Peanut sunt prieteni nedespărțiți de 5 ani de zile
Mark: ”Abia ce plecasem de la serviciu și, într-o intersecție ca asta, am văzut-o pe mama lui lovită de mașină. În timp ce mă apropiam, el a luat-o spre mijlocul șoselei, așa că m-am proptit în intersecție, iar el a rămas neclintit o clipă, apoi a început dintr-o dată să se cațere pe mine și l-am prins chiar aici, l-am așezat la piept”.
Pe atunci, Peanut era doar un pui neajutorat, așa că tânărul l-a dus acasă. După 8 luni, a vrut să-i dea drumul în libertate.
Mark: ”Mereu am considerat că animalele sălbatice au nevoie să trăiască în libertate”.
Doar că planul nu a mers.
Mark: ”A apucat să petreacă doar o zi afară, până a fost atacat (de alt animal) și și-a perdut jumătate din codiță. Am plâns, credeam că l-am pierdut, dar imediat ce i-am strigat numele a intrat, s-a cuibărit în pat, ceea ce nu mai făcuse până atunci... această jumătate pisică, jumătate orice altceva, numai veveriță, nu”.
De atunci au trecut 5 ani, pe care cei doi i-au petrecut, zi de zi, împreună.
