Povestea românului care este și medic și preot în Franța. A creat o întreagă comunitate
Plecați de acasă cu ochii în lacrimi și cu copiii în brațe, sute de mii de români și-au făcut un rost prin Europa și treptat, au devenit remarcabili în comunitățile lor.
Însă nu și-au uitat țara. Pe mesele lor de sărbătoare, mâncarea franțuzească are gust românesc.
Bunicii le-au adus de acasă un costum popular și bunătăți, să guste nepoții și să-și amintească mereu de Crăciunul românesc.
În Franţa, în mijlocul unei comunităţi cu peste 1000 de suflete, sunt români care s-au rupt în două pentru o bucată de pâine mai caldă. Ei găsesc alinare în casa Domnului, în biserica din Pulvershein.
Stelian a ajuns în Franţa în 2012 şi a trudit din greu, ca muncitor. Acum conduce propria firmă de construcţii.
Stelian Băraru: „Ne este foarte foarte dor de casă. România va fi mereu în inimile noastre, lipseşte căldura din România.”
Alţii plâng pentru că doar aşa pot să meargă mai departe.
Emil Tanca e preotul care i-a adunat ca într-o familie pe toţi: medici, profesori, antreprenori, piloţi, constructori sau ingineri.
Emil Tanca, preot: „E greu să fii preot pt românii din străinătate? E greu că e o altă misiune pentru că sunt alte realităţi. după slujbă rămân şi discută între ei.''
A făcut seminarul în Oneşti, Bacău, apoi a absolvit ca şef de promoţie Facultatea de Teologie la Bucureşti unde a obţinut şi o bursă.
A urmat masterul şi doctoratul la Strasbourg. Azi păstoreşte prima biserică ortodoxă românească din Franţa, pictată cu ajutorul lui şi al oamenilor din parohie.
Emil Tanca este cel care zilnic îşi lasă hainele preoţeşti şi îmbracă halatul alb. Conduce secţia de medicină internă a spitalului universitar din Strasbourg.
Emil Tanca povestește cum a ajuns în medicină: „A fost voia lui Dumenzeu. După ce am fost hirotonit preot în anul 2006 , eram la Strabsourg, eram student în doctorat. În 2008 m-am mutat din Strasbourg la porhie acolo, aici lucrăm într-un magazin, când m-am mutat acolo am pierdut locul de muncă şi într un fel eram în dificultate.''
Aşa că s-a înscris la Institutul de Îngrijiri Medicale. A studiat timp de 3 ani, a terminat şi aici printre primii din promoţia lui şi a fost angajat imediat la marele spital din Strasbourg, iniţial la urgenţe, acum la medicină internă.
Emil Tanca: „Iată cum am ajuns să fiu şi doctor de trup şi doctor de suflet, m-a ajutat mult acest lucru. Spitalul e locul unde vin oamenii în suferinţă.''
Are în subordine 50 de angajaţi, infirmiere şi asistenţi medicali, şi colaborează cu 15 medici. Se asigură de calitatea îngrijirii, formează cadre medicale şi creează protocoale pentru tot ce înseamnă igienă şi medicamente.
Annie Gangloff, șef medicină internă, reumatologie, docrinologie şi diabetologie: „A progresat de la statut de infirmier la statut de manager de secţie şi e foarte dedicat meseriei lui. E foarte perfomant şi mai presus de toate gestionează foarte bine relaţiile interumane.''
Maria, soţia lui Emil este absolventa Facultăţii de Litere , dar lucrează ca asistent medical la secţia de neurochirurgie a unui spital din Strasbourg.
În Mullouse, Franţa, i-am întâlnit pe soţii Tand, mutaţi aici tocmai din Maramureş, comună Săliştea de Sus. Mândri nevoie mare! Se uita în jur şi ne arată bunăstarea şi pe toţi ai lor.
Bunica a venit cu traista plină din România.
S-au mutat în Franţa în 2012, el lucrează în construcţii, iar soţia e asistent medical la domiciliu.
Mica Românie stă şi în firele de ața cusute cu migală pe un costum vechi.
Pentru că n-au putut aduce afumătoarea din România, au găsit totuşi o bucată din ţara noastră în Franţa.
Până la urmă, România ţinută şi în suflet e locul de unde poţi să pleci şi să te întorci mereu, cu gând bun!
Pro TV
Pro TV
Pro TV
Pro TV
Pro TV
ULTIMELE ȘTIRI
CELE MAI CITITE
Etichete: comunitate, Franta, romani,
Dată publicare:
.webp)
