Medicii anunță o premieră mondială: exercițiile și terapia pot ajuta pacienții cu „sindromul inimii frânte” să se recupereze
Medicii ar putea fi descoperit secretul pentru vindecarea unei inimi frânte, în cadrul primului studiu clinic de acest tip realizat la nivel mondial.
Sute de mii de persoane din întreaga lume trăiesc cu cardiomiopatia takotsubo, cunoscută drept „sindromul inimii frânte”, care determină schimbarea formei și slăbirea bruscă a mușchiului inimii. De obicei, este declanșată de un stres emoțional sau fizic sever, precum pierderea unei persoane dragi, scrie The Guardian.
Pacienții pot prezenta simptome similare unui infarct și au un risc dublu de deces prematur comparativ cu populația generală. Unii dezvoltă insuficiență cardiacă, ceea ce duce la oboseală cronică, simptome debilitante și o speranță de viață redusă. Nu există în prezent un tratament curativ.
Însă acum, medicii cred că au găsit o soluție. Primul studiu clinic randomizat pentru sindromul inimii frânte a arătat că 12 săptămâni de terapie cognitiv-comportamentală adaptată sau un program de exerciții pentru recuperare cardiacă – incluzând înot, ciclism și aerobic – au ajutat pacienții să își refacă funcțiile inimii.
Detaliile descoperirii au fost prezentate la Congresul anual al Societății Europene de Cardiologie din Madrid, cea mai mare conferință de cardiologie din lume.
Dr. David Gamble, lector clinic în cardiologie la Universitatea din Aberdeen, care a prezentat cercetarea, a declarat: „În sindromul takotsubo, există efecte grave asupra inimii, care s-ar putea să nu revină la normal. Știm că pacienții pot fi afectați toată viața, iar sănătatea lor cardiacă pe termen lung este similară cu cea a persoanelor care au supraviețuit unui infarct.”
Datele studiului au subliniat importanța „axei creier-inimă”, a mai spus Gamble.
„Rezultatele arată că terapia cognitiv-comportamentală sau exercițiile fizice pot ajuta pacienții pe drumul spre recuperare. Ambele sunt intervenții foarte rentabile și sperăm că studii ulterioare vor duce la includerea lor ca metode de tratament pentru acest grup neglijat.”
Studiul a implicat 76 de pacienți cu sindrom takotsubo, dintre care 91% femei, cu o vârstă medie de 66 de ani. Aceștia au fost împărțiți aleatoriu pentru a primi terapie cognitiv-comportamentală, program de exerciții sau tratament standard, toți beneficiind și de îngrijirea cardiologică recomandată.
- Grupul CBT a avut 12 sesiuni săptămânale individuale, adaptate la afecțiunea lor, plus sprijin zilnic, dacă era nevoie.
- Grupul de exerciții a parcurs un program de 12 săptămâni ce includea biciclete statice, benzi de alergare, aerobic și înot, cu intensitate și frecvență crescătoare.
Cercetătorii au folosit o tehnică avansată de imagistică numită spectroscopie prin rezonanță magnetică cu fosfor 31P, care a permis analizarea modului în care inimile pacienților produceau, stocau și utilizau energia. În grupurile CBT și exerciții s-a constatat o creștere semnificativă a energiei disponibile inimii pentru pompare – efect absent la cei cu tratament standard.
Rezultatele:
- Distanța parcursă în șase minute de pacienții din grupul CBT a crescut de la 402 m la 458 m.
- Cei din programul de exerciții au ajuns să meargă în medie 528 m, față de 457 m la început.
- Capacitatea VO₂ max (consumul maxim de oxigen la efort) a crescut cu 15% la grupul CBT și cu 18% la grupul de exerciții.
Aceste creșteri ale distanței parcurse și VO₂ max sunt indicatori ai îmbunătățirii sănătății.
Concluzia specialiștilor: aceste terapii pot aduce beneficii pe termen lung pacienților cu sindromul inimii frânte, reducând simptomele și riscul de deces.
