Masacrul de la Srebrenica. 27 de ani de la cea mai mare atrocitate din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial

În urmă cu 27 de ani, peste 7.000 de băieți și bărbați musulmani bosniaci au fost uciși de forțele sârbe bosniace la Srebrenica, un oraș din estul Bosniei și Herțegovinei, la data de 11 iulie 1995. Tragicul eveniment este aminitit ca „Masacrul de la Srebrenica.

Pe lângă aceste crime, peste 20.000 de civili au fost expulzați din zonă, acesta fiind un proces cunoscut sub numele de purificare etnică. Masacrul, care a fost cel mai grav episod de crimă în masă în Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, a contribuit la stimularea Occidentului pentru a face presiuni în vederea unui armistițiu care a pus capăt la trei ani de război pe teritoriul Bosniei.

ONU își asumă o parte din vină

Cu toate acestea, a lăsat cicatrici emoționale profunde asupra supraviețuitorilor și a creat obstacole durabile în calea reconcilierii politice între grupurile etnice din Bosnia.
Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie - înființat înainte de masacru pentru a examina comportamentul militar în curs de desfășurare - a concluzionat că omorurile de la Srebrenica, la care s-a adăugat expulzarea în masă a civililor bosniaci, au reprezentat un genocid. Acesta a atribuit principala responsabilitate ofițerilor superiori din armata sârbă bosniacă.

Dar Organizația Națiunilor Unite (ONU) și susținătorii săi occidentali au acceptat, de asemenea, o parte din vină pentru că nu au reușit să protejeze bărbații, femeile și copiii bosniaci din Srebrenica, pe care Consiliul de Securitate al ONU o desemnase în mod oficial în 1993 drept "zonă sigură".

Citește și

China se distanţează de problema Groenlandei, dar avertizează Europa în legătură cu dependenţa de SUA

Într-o analiză internă critică din 1999, secretarul general al ONU, Kofi Annan, a scris: "Din cauza unei erori, a unei judecăți greșite și a incapacității de a recunoaște amploarea răului cu care ne confruntăm, nu am reușit să ne facem partea noastră pentru a ajuta la salvarea oamenilor din Srebrenica de la campania de ucidere în masă a sârbilor bosniaci". Deși Serbia nu a fost implicată din punct de vedere legal în masacru, în 2010, Adunarea Națională sârbă a adoptat la limită o rezoluție prin care își cerea scuze pentru că nu a reușit să prevină crimele.

Începând din 1992, forțele sârbe bosniace au vizat Srebrenica în cadrul unei campanii de preluare a controlului asupra unui bloc de teritoriu din estul Bosniei și Herțegovinei. Scopul lor final era de a anexa acest teritoriu la republica adiacentă a Serbiei (care, împreună cu Muntenegru, constituia rămășița Federației iugoslave). Pentru a face acest lucru, ei credeau că este necesară expulzarea locuitorilor bosniaci ai teritoriului, care se opuneau anexării.

În martie 1995, Radovan Karadžić, președintele autoproclamatei Republici Autonome Srpska (Republica Sârbă Bosniacă), a ordonat forțelor sale militare să "creeze o situație insuportabilă de insecuritate totală, fără nicio speranță de supraviețuire sau de viață pentru locuitorii din Srebrenica". Până în luna mai, un cordon de soldați sârbi bosniaci a impus un embargou asupra alimentelor și a altor provizii, ceea ce a provocat majoritatea luptătorilor bosniaci din oraș să fugă din zonă. La sfârșitul lunii iunie, după câteva încăierări cu puținii luptători bosniaci rămași, comandamentul militar al sârbilor bosniaci a ordonat în mod oficial operațiunea, cu numele de cod Krivaja 95, care a culminat cu masacrul.

Ofensiva de la Srebrenica

Ofensiva a început la 6 iulie 1995, când forțele sârbe bosniace au avansat dinspre sud și au ars casele bosniacilor pe parcurs. În mijlocul haosului și terorii, mii de civili au fugit din Srebrenica spre satul Potočari, aflat în apropiere, unde era staționat un contingent de aproximativ 200 de forțe olandeze de menținere a păcii. O parte dintre olandezi s-au predat, în timp ce alții s-au retras; niciunul nu a tras asupra forțelor sârbo-bosniace care înaintau.

La 11 iulie, liderul militar al sârbilor bosniaci, Ratko Mladić, s-a plimbat prin Srebrenica și, într-o declarație înregistrată pe film de un jurnalist sârb, a spus: "Dăm acest oraș națiunii sârbe... A venit timpul să ne răzbunăm pe musulmani".
Forțele sârbo-bosniace au fost principalele responsabile pentru aceste crime, o unitate de poliție din Serbia a fost înregistrată video participând la execuția a șase bosniaci. Ulterior, s-a descoperit că multe dintre victimele masacrului aveau mâinile și picioarele legate. Multe dintre cadavre prezentau, de asemenea, semne de mutilare.

Numărul total al bărbaților și băieților care au fost uciși a fost inițial un subiect de dezbatere. Sub o puternică presiune internațională, guvernul Republicii Srpska (care, după conflict, a devenit în mod oficial o parte constitutivă a Bosniei și Herțegovinei) a prezentat scuze în 2004 pentru "crimele enorme" de la Srebrenica și a recunoscut că aproximativ 7.800 de oameni au murit. Deși nu toate sursele au fost de acord cu această cifră, a fost în general acceptat faptul că cel puțin 7.000 de persoane au fost ucise, iar unele estimări au plasat numărul victimelor la peste 8.000, notează site-ul britannica.com.

Articol recomandat de sport.ro

Radu Drăgușin s-a căsătorit cu Ioana Stan! Imagini cu superba soție a „Dragonului”