La opt zile după „tsunamiul din Himalaya”, nimic nu a mai rămas în picioare. Aproape 1.300 de morți și 5.600 de dispăruți

 La opt zile de la inundația catastrofală, solul fie s-a întărit ca betonul, fie s-a transformat într-o masă umedă și alunecoasă, iar pe întinderi vaste nu se zăresc semne ale vreunei așezări umane, relatează Reuters și AFP, citează News.ro.

La provocările legate de operațiunile de salvare, evacuare și identificarea victimelor s-a adăugat și cea a ajutorului umanitar. La opt zile după inundațiile devastatoare care au lovit Nepalul și China, ONU a subliniat joi dificultățile întâmpinate în aprovizionarea zecilor de mii de persoane afectate.

Bilanțul, încă provizoriu, al catastrofei din cele două țări a continuat să se agraveze, ajungând la 1.280 de morți – 1.259 pe teritoriul Nepalului și 21 în teritoriul chinez al Tibetului – iar numărul dispăruților a crescut semnificativ la 5.624 – respectiv 5.083 și 541 – potrivit autorităților.

Printre persoanele date dispărute se numără aproximativ 800 de străini, turiști, pelerini sau muncitori.

Autoritățile nepaleze, citate de ONU, au înregistrat, de asemenea, aproape 85.000 de persoane afectate, rămase acum fără adăpost în urma valului imens de apă, gheață și resturi care s-a abătut pe 26 august, ca urmare a prăbușirii unui ghețar și a unei părți din munte.

Într-o conferință de presă organizată joi în fața diplomaților străini, ministrul nepalez al afacerilor externe, Shisir Khanal, a vorbit despre un „tsunami himalayan”.

„Amploarea dezastrului, amploarea distrugerilor sunt pur și simplu inimaginabile”, a adăugat în fața presei Lila Pieters Yahia, coordonatoarea agențiilor ONU din Kathmandu.

Viitura a măturat clădiri, poduri, drumuri și infrastructura din regiune, în special barajele hidroelectrice aflate în funcțiune sau în construcție, care sunt acum îngropate sub o mare de noroi.

„Accesul (la persoanele afectate) rămâne foarte, foarte, foarte dificil”, a subliniat Yahia. „Facem cu toții tot ce ne stă în putință”, a asigurat ea.

„Nu mai avem nimic”

În zonele cele mai izolate, aprovizionarea cu alimente, apă și echipamente este posibilă doar cu elicopterul, cu drona și, dacă este necesar, cu ajutorul cărăușilor, după tradiția șerpașilor din Himalaya.

În ciuda taberelor improvizate amenajate de autorități, situația persoanelor strămutate rămâne foarte precară.

„Nu mai avem nimic”, a declarat pentru AFP Pabitra Lamsal, în vârstă de 45 de ani, a cărei casă din Nuwakot a fost distrusă. „Am închiriat două camere, dar nu avem sobă pentru a găti”, a spus ea, venind să-și aprovizioneze familia formată din nouă persoane la un centru de urgență.

„Nepalul a mobilizat toate resursele posibile, dar recunoaștem că amploarea și complexitatea acestui dezastru necesită sprijin și solidaritate internațională”, a declarat purtătorul de cuvânt al diplomației nepaleze, Lok Bahadur Poudel Chhetri.

Speranțe mici de a mai găsi supraviețuitori

La opt zile după dezastru, operațiunile de salvare continuă fără încetare, cu o speranță din ce în ce mai mică de a mai găsi supraviețuitori.

Pe partea nepaleză, echipele de salvare continuă explorarea dificilă a mai multor tuneluri situate în incinta centralelor hidroelectrice sau a barajelor aflate în construcție, care au fost măturate de viitură, potrivit ultimului raport al armatei.

Peste 900 de angajați sau muncitori, care lucrau pe aceste șantiere, sunt încă dați dispăruți, potrivit autorității nepaleze responsabile de situațiile de urgență. Până în prezent, echipele de salvare au găsit în aceste tuneluri doar câteva cadavre.

În ultimele zile, familiile care au reușit să recupereze și să identifice rămășițele celor dragi au început să le incinereze conform tradiției hinduse.

Alții, care încă nu au vești despre cei dragi, continuă să facă turul spitalelor sau să se prezinte la biroul poliției turistice din capitala Kathmandu, în speranța de a obține informații despre soarta acestora.

Sute de persoane au furnizat, de asemenea, o probă de ADN autorităților, pentru a permite identificarea cadavrelor scoase din noroi de echipele de salvare.

„Nu mai sper să mai existe supraviețuitori”, a declarat pentru AFP un cetățean american, Sanjeev Rai, a cărui soție participa la un pelerinaj în regiunea afectată de dezastru. „Sper că ADN-ul va permite identificarea ei”, a adăugat el. „Vreau să pot trece peste această pierdere.”

Informații cenzurate în China

În China, unde difuzarea informațiilor despre dezastru este strict controlată de autorități, rudele celor dispăruți inundă rețelele sociale cu mesaje de îngrijorare.

„Grăbește-te să vii acasă, părinții tăi îți duc dorul foarte mult, avem nevoie de tine”, i-a spus virtual o femeie unei rude de la care nu mai are vești. „Sper să se întâmple un miracol (...) nu trebuie să ne lași în urmă”, i-a scris un tată fiicei sale, polițistă la frontieră.

Prim-ministrul nepalez Balendra Shah a atribuit dezastrul încălzirii globale, calificându-l drept „un avertisment serios” cu privire la riscurile pe care le prezintă aceasta în Himalaya. Numeroase studii științifice au arătat că lanțul muntos al Himalaya se încălzește mai repede decât media, provocând o topire accelerată a ghețarilor, ceea ce sporește riscul de dezastre naturale.

Sate precum Syabrubesi, care odinioară era o poartă de acces pentru drumețiile din Himalaya, presărată cu case, au rămas acum doar un strat de noroi de culoare gri, cu doar câteva clădiri rămase în picioare.

Nu există semne vizibile de viață în acest peisaj apocaliptic, iar urmele de pe munții impunători de pe ambele maluri ale râului Trishuli sugerau că apele inundației ar fi putut urca cu până la 500 de metri peste nivelurile normale.

La punctul de trecere a frontierei Gyirong, unde imaginile de pe camerele de supraveghere au arătat oameni care încercau să fugă cu câteva secunde înainte ca alunecarea de teren să înghită punctul de trecere dintre China și Nepal, se puteau vedea câțiva salvatori în uniforme roșii, alături de câteva utilaje grele. Dar nu mai rămăsese nimic în picioare, a spus fotograful Reuters. Nici clădiri, nici poartă, nici pod.