Când David și Ally l-au văzut pentru prima dată pe Marcus, au știut că era destinat să devină fiul lor.
„Pentru mine a fost dragoste la prima vedere”, a spus David. Drumul lor lung spre adopție ajunsese la final. Câteva luni mai târziu, bebelușul din Indonezia era în brațele lor, iar familia era pregătită să înceapă o nouă viață împreună. Însă acum, la câțiva ani distanță, ei se confruntă cu posibilitatea de a-l pierde pe Marcus, deoarece se crede că acesta a fost victima traficului de copii și adus ilegal în Singapore.
Un caz care a schimbat viața unei familii
Marcus este unul dintre cel puțin 20 de bebeluși despre care se presupune că au fost cumpărați ilegal în Indonezia pentru a fi adoptați în Singapore în ultimii ani. Aproape douăzeci și patru de persoane au fost arestate anul trecut pentru presupus trafic de persoane și sunt judecate în prezent în provincia Java de Vest. Aceasta înseamnă că autoritățile ar putea fi nevoite să decidă dacă Marcus și ceilalți copii, care până acum și-au petrecut cea mai mare parte a vieții în Singapore, ar trebui să rămână alături de părinții adoptivi sau să fie înapoiați părinților biologici din Indonezia.
Nici Singapore, nici Indonezia nu au precizat până acum ce se va întâmpla cu acești copii. Pentru David și Ally, ultimele luni au fost agonizante. Cazul, intens mediatizat, a scos în evidență problema persistentă a traficului de copii din Indonezia, alimentată de părinți care își vând copiii. De asemenea, cazul a ridicat întrebări cu privire la modul în care Singapore – cunoscut pentru controalele sale stricte și verificările riguroase – nu a reușit să depisteze presupusul trafic și chiar a aprobat unele dintre adopții.
David și Ally au fost de acord să își spună povestea pentru BBC cu condiția folosirii unor pseudonime, deoarece se tem că și-ar putea compromite șansele de a-l păstra pe Marcus.
„Anxietatea este mereu prezentă, undeva în fundalul minții noastre. Există mereu gândul că Marcus ar putea fi luat de lângă noi”, a spus David.
Drumul lung către adopție
David și Ally și-au dorit dintotdeauna copii, însă după ce Ally a trecut prin mai multe avorturi spontane dureroase, au decis să adopte. S-au confruntat însă cu o perioadă foarte lungă de așteptare pentru adoptarea unui copil din Singapore, una dintre agențiile de adopții atribuindu-le numărul de ordine 142. Așa că au făcut ceea ce fac mulți singaporezi aflați în aceeași situație și au căutat un copil în străinătate. Se estimează că aproximativ două treimi dintre copiii adoptați anual în Singapore sunt născuți în alte țări, de regulă în statele vecine.
David și Ally au ales o agenție locală specializată în facilitarea adopțiilor de bebeluși din Indonezia. Câteva săptămâni mai târziu, priveau, printr-un apel video organizat de agenție, un bebeluș minuscul ținut în fața camerei.
„Ce a avut atât de special încât ne-a atras atenția? Era foarte isteț! Ne-a zâmbit”, își amintește David.
Cei doi au plătit câteva zeci de mii de dolari, sumă despre care li s-a spus că acoperă comisioanele agenției, cheltuielile juridice, costurile pentru copil și o „sumă simbolică” destinată părinților biologici. În doar câteva luni, Marcus a fost adus în Singapore. În momentul în care a fost pus în brațele lor, „am fost emoționați, speriați, dar fericiți”, a spus David.
Descoperirea care le-a schimbat viața
Adopția lui Marcus în Singapore a fost aprobată rapid, iar ultimul pas era obținerea cetățeniei. Când au fost chemați la o întâlnire de către autoritățile pentru imigrație, se așteptau să primească vești bune. În schimb, viața lor a fost dată peste cap. Li s-a spus că procesarea cererii de cetățenie a fost suspendată și că exista posibilitatea ca Marcus să fi fost traficat în Singapore.
„Atunci am cedat”, a spus David, care consideră că autoritățile din Singapore ar fi trebuit să facă verificări mai riguroase.
„Le-am spus: «Nu ați făcut verificările necesare? Ați făcut toate controalele, nu? Ne-ați supus unui proces dificil, dar necesar, iar noi l-am respectat întocmai». Nu au putut să ne răspundă.”
Părinții cer răspunsuri autorităților
David și Ally spun că posibilitatea ca Marcus să fi fost victima traficului de copii nu le-a trecut niciodată prin minte.
Ei afirmă că au încercat să facă propriile verificări privind trecutul copilului, însă posibilitățile lor au fost limitate de lipsa de experiență. Era, până la urmă, prima dată când adoptau un copil.
Cei doi susțin că responsabilitatea revine autorităților din Singapore, având în vedere că funcționarii statului le-au făcut verificări amănunțite în timpul procesului de aprobare a adopției lui Marcus.
„Ei sunt experții care trebuie să stabilească dacă totul este legal. Se ocupă de foarte multe adopții, zi de zi. Nu noi”, a spus Ally.
Ministerul Dezvoltării Sociale și Familiei a refuzat să răspundă întrebărilor BBC privind eventualele verificări efectuate asupra bebelușilor ajunși în Singapore și modul în care sunt controlate, în mod obișnuit, adopțiile copiilor proveniți din străinătate.
Instituția a făcut trimitere la declarații anterioare, în care preciza că oferă sprijin părinților afectați și că există „anumite întârzieri” în procesarea cererilor de cetățenie pentru copiii acestora. Ministerul a promis, de asemenea, că va revizui procedurile privind adopțiile.
.webp)
