Ce a dorit o fetiță scoasă de sub dărâmături după 5 zile. Speranțe prin ruinele clădirilor ridicate de corupții lui Erdogan
Dacă în Siria Căștile Albe au sistat operațiunile de salvare, în Turcia, ultimele ore au adus mai multe izbânde nesperate pentru echipele care răscolesc de șapte zile munții de moloz.
Au fost salvate mai multe persoane, inclusiv copii, la peste 150 de ore de la primul cutremur.
Cu trei luni înaintea unor alegeri cruciale, regimul Erdogan promite să ancheteze afacerile imobiliare din ultimii ani și felul în care au fost aplicate normele în construcții.
Sfidând orice închipuire, un băiețel de 8 ani din Gaziantep a răbdat durerea, frigul și spaima, 155 de ore, adică 6 zile și jumătate, până când au ajuns la el salvatorii.
Iar în Hatay, o fetiță de 10 ani a renăscut după ce salvatorii au scos-o la lumină, după 147 de ore.
„Hai, Ismail, încă un pic! Cudi este scumpa noastră! Cudi, ești gata să iei micul dejun? Slavă lui Allah!”
Asemenea momente de grație sunt tot mai rare, dar au fost mai multe în ultimele 24 de ore.
Tot duminică dimineață, echipele de căutare din Antakia au salvat un tânăr, se pare singurul supraviețuitor dintre cei 9 vecini peste care s-a surpat clădirea. Le-a spus salvatorilor că n-a mai auzit în jurul lui niciun geamăt de 3 zile.
O copilă de 4 ani, salvată după mai bine de 5 zile, a cerut cât mai mult suc
În Gaziantep, o copilă de 4 ani a fost scoasă în viață după 132 de ore. Primul lucru pe care l-a cerut a fost cât mai mult suc.
”- Ce ai vrea să-ți aducă?
- De data asta vreau să primesc un suc.
- Bun, am avut cola de culoare albă, acum putem avea cola de culoare galbenă. Poate să-i pregătească cineva sucul lui Șengul?
- Vreau mult.
- Dar cum o să-l bei pe tot?
- O să-l beau”.
Și în Elbistan, o femeie a fost scoasă de sub mormanele de moloz după 6 zile. Salvatorii au auzit o voce din adâncul prăbușit al clădirii sâmbătă dimineața și au trudit peste 10 ore ca să ajungă la ea.
Din păcate, în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, de sub dărâmături sunt scoase doar trupuri fără viață. Multe dintre ele sunt puse în gropi comune, fără să fie identificate.
Yusuf, imam: „Sunt victime neidentificate, în special refugiați din Siria. De multe ori e imposibil să îi identificăm. Dar știm unde au fost găsite trupurile lor, pe ce stradă și în ce cartier, iar echipele de salvare notează aceste adrese, sexul și vârsta lor. E imposibil să aflăm și numele lor, pentru că aici primim în fiecare zi în jur de 80-90 de cadavre”.
Uneori, tristețea și jalea lasă loc furiei și agresivității, ceea ce favorizează ciocniri între grupuri neidentificate. Este motivul pentru care armata austriacă a suspendat activitatea unităților trimise în Turcia. La fel au procedat și două agenții germane care participau la eforturile la căutare și salvare.
Marcel Taschwer, purtător de cuvânt armata austriacă: ”Situația de securitate s-a schimbat foarte mult, au avut loc ciocniri violente și revolte. De aceea, misiunea noastră din regiunea Hatay a fost întreruptă. Atât soldații noștri, cât și alte organizații internaționale s-au întors în tabăra de bază și așteaptă un nou consemn. Soldații noștri nu au fost atacați direct. Dar s-au tras focuri de armă în apropierea lor, nu știm de către cine”.
”Iar echipa de căutare și salvare venită din Israel ar fi primit informații și dovezi că ar putea fi atacată. De aceea, și-a încheiat activitatea și se va întoarce acasă”.
„Am fugit de moarte, dar moartea a venit după noi”
Deocamdată, guvernul turc confirmă doar arestarea câtorva zeci de persoane pentru comiterea de jafuri şi furturi în cele opt provincii sinistrate.
”- Cine e proprietar aici?
- Nu noi.
- Atunci ce căutați aici. Afară!
- Vrem doar să ne încărcam telefoanele.
- Afară!
- Pe cuvânt că vrem doar un încărcător.
- Păi, și astea ce sunt? Căști! Nu face asta, măi băiete!”.
”Niște șacali, asta sunt!”.
Printre cei mai loviți de soartă sunt pribegii sirieni, asupra cărora s-au abătut toate necazurile inimaginabile în ultimii 12 ani.
Firas Abdulatif Qaswa, refugiat sirian: ”N-am unde să mă întorc în Siria, nu mai am familie, casă, pământ. Nimic”.
Mohammed și multe dintre rudele lui s-au refugiat în orașul turc Karamanmaras.
„Am fugit de moarte, dar moartea a venit după noi. Asta e voia Domnului!”.
Cele trei verișoare ale lui Mohammed sunt captive sub ruinele casei. În timp ce în jurul lui sunt scoase întruna cadavre, tânărul nu se lasă pradă deznădejdii. La un moment dat, apare un braț inert, dar el tot continuă să spere într-o minune.
„E în viață! O aud, e cea mai mică dintre surori! E vie!”.
Un expert german atrage atenția asupra riscului izbucnirii unor epidemii, atât în Siria, cât și în Turcia, în condițiile în care mulți supraviețuitori nu au acces la apă curată și nici la toalete. De asemenea, cadavrele numeroase prinse sub dărâmături ar putea contamina sursele de apă.
Majoritatea clădirilor prăbușite sunt noi, ridicate de afaceriști care au mituit guvernul lui Erdogan
În altă ordine de idei, liderul turc, Recep Taip Erdogan, își vede drastic amenințate șansele de a rămâne la conducerea țării după alegerile din luna mai.
Președintele a pus cutremurul pe seama sorții potrivnice și i-a amenințat pe cei care răspândesc dezinformări, dar guvernul său e cel care a dat mână liberă prietenilor dezvoltatori să construiască fără să respecte regulile. E limpede că amploarea calamității actuale nu era inevitabilă.
Boom-ul construcțiilor din anii lui Erdogan a impulsionat creșterea economică și a devenit poate cel mai evident simbol al ceea ce el a numit ”Noua Turcie". Un număr uriaș de structuri construite ilegal și fără licență au fost grațiate de stat în schimbul plății unei taxe și a completării unui formular.
Rezultatul este că lunea trecută s-au prăbusit în jur de 6.000 de clădiri, multe dintre ele construite recent.
