Calvarul prin care trece un american infectat cu Covid-19 la trei luni după ce a fost testat pozitiv
La trei luni după ce a fost testat pozitiv pentru noul coronavirus, Scott Krakower continuă să se simtă complet epuizat în anumite zile, cu o respirație greoaie și, incapabil să vorbească în timp ce gâtul îi este umflat.
Bărbatul, în vârstă de 40 de ani, face parte dintr-un val de pacienți „de lungă durată” cu Covid-19, o afecțiune din care pacienții se recuperează în mod normal în două sau trei săptămâni.
Dar, pentru Krakower, vindecarea sperată s-a transformat într-o serie de recidive.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
„Tocmai când încep să îmi spun că lucrurile stau mai bine, după trei sau patru zile bune, am trei sau patru zile în care nu mai pot vorbi sau în timpul căruia îmi apar noduli care se umflă în partea dreaptă a gâtului”, descrie acesta stările trăite într-un interviu pentru AFP.
Această situație chinuitoare îl face uneori chiar să se îndoiască de realitatea bolii sale ... până când părinții sau soția lui îi aduc aminte de ea, observând că începe să răsufle greu sub efectul unui simplu mers lejer.
"Chiar există", avertizează tânărul de 40 de ani, referindu-se la grupurile de discuții online ale pacienților cu Covid-19 de lungă durată care suferă de aceleași simptome.
"Nu este produsul imaginației oamenilor. Este ceea ce oamenii experimentează zi de zi și descriu online."
Scott Krakower, psihiatru pentru copii, crede că a fost infectat cu noul coronavirus la locul său de muncă, departamentul de psihiatrie pe care îl conduce la Spitalul Zucker Hillside din Long Island, în zona metropolitană din New York, care a fost atunci epicentrul epidemiei americane.
Primele semne
Primul semn pentru el a fost pierderea gustului și a mirosului. „Totul avea gust de cauciuc”, își amintește el.
Apoi, o tuse îngrijorătoare l-a împiedicat să muncească, chiar și de la distanță, până să-l transforme într-un om fără voință.
La trei săptămâni și jumătate de la primele simptome, pe lângă febră și frisoane, a început să tușească atât de violent, încât expectora sânge.
Nu mai era în stare să înghită, timbrul vocii era foarte slab. Gravitatea laringitei sale l-a dus în camera de urgență, unde un medic i-a prescris dexametazona, un puternic steroid, a cărei eficiență a fost recent demonstrată într-un studiu clinic britanic de anvergură.
