În locul epavei misterioase pe care sperau să o găsească, oamenii de știință au descoperit un adevărat „cimitir” de electrocasnice, ascuns în bezna oceanului, relatează ScienceAlert.
În 2017, cercetătorii Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din SUA (NOAA) explorau Golful Mexic în cadrul unei expediții desfășurate la bordul navei Okeanos Explorer. Misiunea era condusă de biologul marin Diva Amon și specialistul în echinoderme Charles Messing, iar obiectivul era cartografierea și studierea zonelor mai puțin cunoscute ale Golfului.
La un moment dat, sonarul navei a indicat o structură aflată la aproximativ 1,5 kilometri adâncime. Forma acesteia părea să indice o posibilă epavă: un obiect mare, înconjurat de numeroase fragmente mai mici.
Echipa a trimis imediat un vehicul operat de la distanță, cunoscut sub numele de ROV, pentru a afla ce se ascunde pe fundul oceanului.
„Astăzi este cu adevărat o zi a explorării, în timp ce trimitem ROV-ul către această țintă sonar necunoscută”, a spus unul dintre membrii echipajului.
Ceea ce urma să apară în imaginile transmise de ROV avea însă să fie cu totul diferit de o comoară arheologică.
Un peisaj desprins parcă dintr-un coșmar
Pe măsură ce camera ROV-ului a pătruns în întunericul apelor, fundul mării a început să se contureze în lumina reflectoarelor. În fața cercetătorilor se deschidea o întindere vastă de nisip, aparent pustie, dar presărată cu obiecte albe și ruginite. Dar pe nisip erau împrăștiate zeci de obiecte albe, ruginite și deformate.
Privite de aproape, acestea păreau aproape ireale. Unele erau sparte în urma impactului cu fundul mării, iar în interior puteau fi văzute componente din plastic și fire și conductori de cupru.
Imaginea era atât de stranie încât părea că ROV-ul pătrunsese într-o versiune subacvatică a așa-numitelor „backrooms” — spații bizare, aparent abandonate și lipsite de orice urmă de viață.
În mijlocul acestui peisaj, cercetătorii au observat și o plăcuță metalică. Era acoperită cu nisip și cu depuneri rezultate în urma oxidării, însă câteva fragmente de text încă puteau fi descifrate.
Mesajul care a ieșit la iveală din nisip
Pe plăcuță puteau fi citite fragmente precum „Pentru operare”, „Pentru siguranța personală” și „Rezolvarea problemelor”.
Restul instrucțiunilor era însă aproape imposibil de descifrat. Apoi, în lumina ROV-ului, a apărut piesa care avea să lămurească misterul: un container maritim roșu, puternic deformat, din care se revărsau și mai multe obiecte albe printr-o latură ruptă.
Nu era vorba despre o epavă misterioasă sau despre o comoară pierdută. Era o încărcătură de electrocasnice. Frigidere, congelatoare și mașini de spălat ajunseseră la peste un kilometru sub suprafața mării. Iar plăcuța pe care cercetătorii o studiaseră cu câteva momente înainte nu era un mesaj misterios. Era pur și simplu un set de instrucțiuni pentru utilizarea unui aparat de spălat.
„Nu cred că programul de centrifugare o să mai funcționeze”, a glumit unul dintre membrii echipajului.
De unde proveneau electrocasnicele
Un autocolant de pe unul dintre aparate oferea un indiciu: electrocasnicul provenea de la Appliance Park, complexul General Electric din Louisville, Kentucky.
Alte frigidere, congelatoare și mașini de spălat erau împrăștiate pe fundul mării, unele în apropierea containerului, altele la distanță.
„Alte electrocasnice erau împrăștiate în apropiere, precum și la distanțe mai mari, formând ceea ce presupuseserăm că era un «câmp de resturi»”, au notat cercetătorii.
Containerul, identificat prin numărul ITLU733016 [0], transporta aparate de la mai multe mărci, inclusiv RCA și GE. Faptul că acestea nu mai aveau ambalajele originale i-a făcut pe cercetători să creadă că erau destinate reciclării.
Pentru echipajul navei Okeanos Explorer, scena era greu de imaginat: electrocasnice obișnuite, abandonate la 1,5 kilometri sub suprafața oceanului.
„Este puțin suprarealist. Suntem la 1,5 kilometri în adâncul mării și ne deplasăm printre congelatoare, frigidere și mașini de spălat”, a remarcat un membru al echipajului.
Cercetătorii au presupus că recipientul ar fi putut cădea de pe o navă în timpul unei furtuni. Potrivit World Shipping Council, între câteva sute și peste 1.000 de containere sunt pierdute anual pe mare, din aproximativ 280 de milioane transportate — o dovadă că nici măcar cele mai izolate zone ale oceanelor nu sunt ferite de impactul activității umane.
.webp)
