Atacul Iranului asupra bazei din Arabia Saudită a distrus un sistem aerian E‑3 Sentry, foarte important pentru SUA

Potrivit unor informații citate de publicația israeliană Jerusalem Post, atacul, care a avut loc la aproximativ 96 de kilometri de capitala Riad, în primele ore ale zilei de 27 martie, a implicat un baraj coordonat de precizie format din cel puțin o rachetă balistică iraniană și mai multe drone de atac. 

Conform informațiilor, aproximativ 10-12 militari americani au fost răniți în atac, cel puțin doi dintre ei fiind în stare gravă. Baza, un important punct de operațiuni pentru platformele Forțelor Aeriene ale SUA în timpul războiului, a fost atacată de mai multe ori de la începutul operațiunii „Epic Fury/Roaring Lion”.

La începutul săptămânii, alte 14 persoane au fost rănite în urma unui atac și a unui atac cu rachete asupra bazei în 1 martie, când a fost ucis și un militar.

Atacul de vineri a lovit o bază militară în care se aflau trupe și a provocat, de asemenea, pagube semnificative aeronavelor americane de realimentare KC-135 Stratotanker, esențiale pentru susținerea operațiunilor aeriene americane și israeliene pe distanțe lungi, precum și aeronavei E-3 Sentry AWACS, una dintre cele mai importante platforme de comandă și control din dotarea Statelor Unite. 

Citește și

India e ”profund îngrijorată” că Iranul, cu care are relații foarte bune, i-a atacat navele în Strâmtoarea Ormuz. Ce va urma

Atacul a lăsat o urmă clară de distrugere în întreaga bază, vizibilă în imaginile din satelit și în fotografiile distribuite pe rețelele de socializare. Cel puțin două fotografii arătau fuselajul din spate al unui E-3 ars, iar cupola radarului distrusă pe pista de lângă avion. 

Pierderea unui E-3 Sentry AWACS are consecințe strategice care depășesc cu mult distrugerea fizică a unei singure aeronave, deoarece afectează capacitatea de a detecta amenințările ostile iminente și de a coordona orice răspuns de ripostă - mai susțin jurnaliștii israelieni.

Ce este E-3 Sentry

E-3 Sentry este un avion Boeing 707 modificat, care face parte din Sistemul Aerian de Avertizare și Control, ușor de recunoscut datorită cupolei radar rotative de mari dimensiuni montate deasupra fuselajului. Radarul său asigură o supraveghere la 360 de grade pe o rază de 250 de mile, permițându-i să detecteze aeronave, drone și lansări de rachete, coordonând în același timp forțele aliate.

Acesta a fost utilizat pe scară largă în operațiuni militare încă din anii 1970, inclusiv în Operațiunea Furtună în Deșert, în Kosovo, în războaiele din Irak și Afganistan, precum și în timpul Operațiunii Inherent Resolve împotriva Statului Islamic.

Forțele Aeriene ale SUA dispuneau de aproximativ 30 de aeronave E-3 Sentry, Boeing livrând ultima dintre acestea în 1992. Însă, Forțele Aeriene ale SUA au redus flota aproape la jumătate, la 16 aeronave. Dintre acestea, șase au fost trimise în Orientul Mijlociu înainte de război.

Deși platforma se apropie de sfârșitul duratei sale de viață, aceasta continuă să servească drept post de comandă aerian, conectând avioanele de vânătoare, bombardierele și comandanții de la sol într-o imagine operațională unificată în întreaga regiune pe durata războiului.

Operațiunea Epic Fury a implicat mii de misiuni aeriene americane și israeliene în Iran și în întreaga regiune.

Gestionarea unei campanii aeriene atât de vaste necesită comandă și control aerian persistent, iar E-3 Sentry a jucat un rol central în acest efort. Capacitatea sa de a urmări amenințările, de a dirija aeronavele și de a menține conștientizarea situației îl face coloana vertebrală a operațiunilor aeriene coordonate.

Pierderea unui E-3 în timpul unei campanii intense reduce capacitatea coaliției de a gestiona spațiul aerian, de a răspunde la lansările de rachete iraniene și de a sincroniza pachetele complexe de lovituri.

„Pierderea acestui E-3 este incredibil de problematică, având în vedere cât de cruciale sunt aceste centre de comandă pentru totul, de la deconflictarea spațiului aerian, deconflictarea aeronavelor, țintirea și furnizarea altor efecte letale de care întreaga forță are nevoie pentru spațiul de luptă”, a declarat Heather Penney, fost pilot de F-16 și director de studii și cercetare la Institutul Mitchell pentru Studii Aerospatiale al AFA, pentru revista Air and Space Forces.

„Valoarea avionului E-3 și a managerilor de luptă constă în faptul că aceștia au o viziune de ansamblu”, a spus ea. „Ei sunt maeștrii de șah, în timp ce [piloții de vânătoare] sunt nebunii.”

Dovezi ale capacităților avansate de țintire ale Iranului

Iranul nu s-a limitat la a lovi baza, ci a atacat aeronave specifice de mare valoare, inclusiv avioane-cisternă și aeronave AWACS.

Se spune că Iranul primește sprijin extern în materie de informații de la aliați precum China și Rusia pentru capacități avansate de supraveghere, cu scopul de a viza instalații cheie din întreaga regiune a Golfului.

Precizia atacului sugerează că Iranul a avut acces la informații actualizate și de înaltă calitate despre pozițiile aeronavelor și modelele operaționale de la Baza Aeriană Prince Sultan, care găzduiește, de asemenea, avioane F-15E Strike Eagles, F-35A Lightnings, F-16 Fighting Falcons și multe altele.

Atacul asupra bazei aeriene Prince Sultan marchează un moment în care dinamica de bază a războiului a devenit imposibil de ignorat.

Iranul a demonstrat nu numai raza de acțiune a arsenalului său de rachete și drone, ci și capacitatea de a identifica și lovi chiar platformele care fac posibile operațiunile aeriene americane la scară largă împotriva Republicii Islamice.