Atacul asupra Venezuelei nu este primul al SUA în America Latină. Istoria intervențiilor militare americane

Atacul aerian american efectuat sâmbătă dimineaţă devreme asupra mai multor ţinte din Venezuela, soldat - potrivit declaraţiilor preşedintelui american Donald Trump - cu capturarea liderului venezuelean, Nicolas Maduro, şi a soţiei sale, Cilia Flores, este a şasea intervenţie militară a SUA în America Latină în ultimii 75 de ani şi prima din acest secol, relatează EFE.

Trump a confirmat că Statele Unite au "efectuat cu succes un atac la scară largă împotriva Venezuelei şi a liderului său, preşedintele Nicolas Maduro - pe care îl acuză de trafic de droguri - care, împreună cu soţia sa, a fost capturat şi scos din ţară pe calea aerului".

Venezuela a denunţat atacul cu rachete lansat din elicoptere americane împotriva zonelor civile din Caracas, precum şi a altor locuri din ţară, care a provocat decese în rândul "personalului militar şi civililor" şi a recunoscut că nu ştie unde se află Maduro şi soţia sa.

Mai jos sunt prezentate principalele intervenţii americane în America Latină din ultimii 75 de ani:

Golful Porcilor - Cuba (1961)

La 15 aprilie 1961, bombardiere B-26 trimise de Statele Unite au bombardat baze cubaneze pentru a anihila Forţele Aeriene Revoluţionare şi a facilita debarcarea pe Plaja Giron a aşa-numitei Brigăzi 2506, compusă din exilaţi şi mercenari antrenaţi de CIA în Guatemala şi Nicaragua.

A doua zi, preşedintele cubanez de atunci, Fidel Castro, a proclamat caracterul socialist al revoluţiei care îl adusese la putere în ianuarie 1959, iar la 17 aprilie, Brigada 2506, formată din aproximativ 1.500 de oameni înarmaţi şi susţinută de avioane şi nave ale Marinei SUA, a încercat să debarce pe Plaja Giron, în Golful Porcilor din Cuba, la aproximativ 180 de kilometri sud-est de Havana.

Atacul avea ca scop răsturnarea lui Castro şi instalarea unui guvern format la Miami, dar a fost respins de armata cubaneză.

Invazia din Golful Porcilor a avut loc în contextul apropierii regimului cubanez de URSS, iar eşecul acesteia a reprezentat un regres serios pentru preşedintele american John F. Kennedy, consolidând în acelaşi timp regimul Castro şi tensionând şi mai mult relaţiile dintre cele două ţări.

Republica Dominicană (1965)

La 28 aprilie 1965, preşedintele american de atunci, Lyndon B. Johnson, a trimis 20.000 de puşcaşi marini în Republica Dominicană pentru a înăbuşi tulburările civile care cuprinseseră ţara după ce Juan Bosch, care venise la putere după moartea dictatorului Leonidas Trujillo în 1961, fusese înlăturat de către armată.

Scopul SUA era să împiedice ţara să cadă în mâinile comunismului şi să devină "o a doua Cuba" în Caraibe.

SUA l-au instalat pe generalul Antonio Imbert Barrera în funcţia de şef al guvernului, iar în septembrie 1966, trupele americane s-au retras din ţară, cu puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale în care Bosch a fost învins de Joaquin Balaguer, care făcuse parte din administraţia lui Trujillo şi care avea să rămână la putere până în 1996.

Granada (1983)

La 25 octombrie 1983, aproape 2.000 de puşcaşi marini americani, împreună cu o forţă simbolică de 300 de soldaţi din alte ţări mici din Caraibe - Jamaica, Antigua, Barbados, Dominica, Saint Lucia şi Saint Vincent - au invadat insula Granada, în Caraibe, pentru a răsturna regimul militar care preluase puterea cu şase zile mai devreme, pe 19 octombrie, după ce l-a executat pe şeful guvernului, Maurice Bishop, pe trei dintre miniştrii acestuia şi numeroşi civili.

Lovitura de stat, de influenţă comunistă, a răsturnat un guvern care venise la putere în 1979, tot printr-o lovitură de stat - în acest caz, fără vărsare de sânge - şi a stabilit un guvern susţinut de Cuba şi recunoscut de SUA şi Regatul Unit.

Preşedintele american de atunci, Ronald Reagan, a justificat aşa-numita "Operaţiune Furie Urgentă" ca fiind necesară pentru a proteja vieţile celor aproximativ o mie de americani care locuiau pe insulă şi pentru a restabili instituţiile democratice.

Majoritatea trupelor americane au părăsit ţara la 1 noiembrie 1983.

Panama (1989)

În noaptea de 20 decembrie 1989, în timp ce la Casa Albă se afla George Bush, 26.000 de soldaţi americani au intrat în Panama pentru a destructura armata ţării şi a-l captura pe dictatorul Manuel Antonio Noriega, acuzat de trafic de droguri, în cadrul "Operaţiunii Cauză Dreaptă".

Peste 500 de oameni au murit, dintre care 314 militari, în marea lor majoritate panamezi, conform datelor declasificate de Pentagon în 2019, deşi organizaţiile pentru drepturile omului estimează că numărul civililor panamezi morţi este între 500 şi 4.000.

Noriega, care a condus ţara între 1983 şi 1989 şi fusese colaborator al CIA, s-a predat 13 zile mai târziu trupelor americane care înconjurau Nunţiatura Apostolică din Panama şi unde dictatorul panamez se refugiase după invazie.

Haiti (1994)

La 19 septembrie 1994, peste 23.000 de soldaţi americani au ocupat Haiti pentru a facilita tranziţia către democraţie şi întoarcerea lui Jean-Bertrand Aristide, primul preşedinte ales democratic al Haiti (1990), care fusese înlăturat pe 30 septembrie 1991, printr-o lovitură de stat militară condusă de generalul Raoul Cedras.

Sosirea militarilor a avut loc la câteva ore după ce o delegaţie a SUA, condusă de fostul preşedinte Jimmy Carter, a ajuns la un acord cu Cedras privind intrarea trupelor americane în Haiti, ieşirea din ţară a guvernului care dăduse lovitura de stat, întoarcerea lui Aristide şi organizarea unor viitoare alegeri.

Aristide s-a întors în Haiti la 15 octombrie şi şi-a reluat mandatul. La sfârşitul lunii martie 1995, forţele americane au predat comanda operaţiunii de menţinere a păcii către ONU, iar în iunie au avut loc alegeri legislative şi municipale, pe care opoziţia le-a denunţat ca fiind favorabile partidului lui Aristide.

Aproape un deceniu mai târziu, în februarie 2004, Statele Unite aveau să desfăşoare din nou puşcaşi marini în Haiti, de data aceasta ca parte a unei coaliţii internaţionale autorizate de Naţiunile Unite, în urma unei revolte armate care a dus la plecarea lui Aristide. 

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO Cu ce se ocupă Diana Bulimar după retragere: fosta gimnastă și-a urmat visul