Newsweek: "Putin viseaza sa transforme Marea Neagra intr-un lac al Rusiei". Amenintarile cu care se va confrunta Romania
Moscova considera Marea Neagra un lac rusesc si va bloca orice efort vizand sa asigure o aparare legitima statelor membre NATO din regiune.
Asta dupa ce presedintele Vladimir Putin a modificat situatia in domeniul securitatii in regiune invadand si anexand Peninsula ucraineana Crimeea, scrie revista americana Newsweek.
Imediat dupa ce a cucerit aceste teritorii, Moscova nu a piedut vremea, a pus stapanire pe instalatiile energetice ucrainene de la Marea Neagra si a trecut la accelerarea modernizarii militare in curs in peninsula, scrie Stephen Blank de la American Foreign Policy Council, in aceasta analiza preluata de pe site-ul Atlantic Council, un grup de reflectie cu sediul la Washington.
Moscova si-a construit astfel o forta interarme din trupe terestre, navale, aeriene si in domeniul cibernetic, pe care liderii NATO o considera deplin capabila sa opreasca accesul fortelor Aliantei Nord-Atlantice la Marea Neagra in eventualitatea unui conflict.
Rusii au mobilizat armament nuclear in regiunea Marii Negre si par sa construiasca o retea similara unei zone cu capacitati de refuz al accesului (A2/AD) indreptata impotriva NATO atat in estul Marii Mediterane, in jurul Siriei, cat si in Caucaz.
Astfel Rusia este pe cale sa transforme Marea Neagra intr-un lac rusesc, denunta presedintele turc Recep Tayyip Erdogan, un lucru care pune in pericol securitatea tuturor statelor de la malul marii. Secole de experienta istorica arata ca aceste amenintari vor continua si ca Moscova isi va spori eforturile de a intimida aceste state.
Romania, de exemplu, este deosebit de ingrijorata de amenintarile la adresa platformelor sale energetice din Marea Neagra, cat si de libertatea navigatiei in regiune si controlul asupra Deltei Dunarii.
Portul care i-a mai ramas Ucrainei - Odesa - este in pericol constant.
Turcia este acum inconjurata la nord, la sud si la est de trupe ruse, din Crimeea si din alte regiuni din Ucraina, din Siria si Caucaz.
Avand in vedere ca Bulgaria si Romania importa energie din Rusia, iar Turcia importa cel putin 60% din gazele naturale pe care le consuma din Rusia, vulnerabilitatile lor - alaturi de sensibilitatea Ucrainei la amenintari mai vechi si mai noi - sunt evidente.
Asadar, guvernele Romaniei, Ucrainei si Turciei intreprind toate reforme majore cu obiectivul de a-si consolida capacitatile Apararii si cauta formule de structuri de cooperare regionala dincolo de NATO.
Ele pot fi de asemenea ingrijorate - asa cum erau guvernele lor in anii '30 - ca Occidentul ar putea sa nu fie prezent pentru a le salva in vremuri de criza si sunt nevoite, astfel, sa-si incurajeze cooperarea regionala.
Ucraina si Turcia au anuntat ca intentioneaza sa-si sporeasca aceasta capacitate de a-si asigura Apararea prin construirea unor noi nave de razboi si prin imbunatatirea eficientei bazelor militare. De asemenea ele au demarat negocieri in vederea unei productii comune in domeniul Apararii - motoare pentru avioane cu turboreactoare, radare, tehnologie in domeniul comunicatiilor militare si sisteme de navigare.
Romania isi creste cheltuielile cu Apararea in conformitate cu planurile nou stabilite in acest domeniu si promoveaza cooperarea navala regionala intre aceste trei state.
Insa o evaluare sincera ar arata ca aceste planuri, desi eminamente sensibile, se confrunta cu obstacole importante.
Cooperarea regionala in cadrul unor parteneriate in Europa de Est nu a inregistrat vreun succes in trecut, in principal din cauza divergentelor intre statele din regiune si a opozitiei marilor puteri, iar un numar de piedici exista si in prezent.
Politica interna din Polonia si Turcia ii alieneaza pe multi din Europa si Statele Unite, din cauza unui viraj vizibil catre autoritarism. Ungaria a apucat-o deja pe aceasta cale, iar Grecia se afla in centrul atentiei Rusiei, care urmareste sa impiedice continuarea integrarii in Uniunea Europeana si NATO.
Moscova a intimidat deja cu succesul Guvernul Bulgariei, in masura in care Sofia a refuzat in mod public sa se alature oricarui tip de organizatie in domeniul securitatii colective si vreunui acord in domeniul naval, o decizie care submineaza grav orice sansa reala a unei coordonari navale regionale eficiente la Marea Neagra.
In fine, scuzele Turciei de pe 27 iulie cu privire la doborarea unui bombardier rus la frontiera cu Siria, in noiembrie 2015, complica si ele aceste eforturi.
La 1 iulie, ministrul turc de Externe Mevlut Cavusoglu a participat la o intalnire interministeriala a unui grup al tarilor de la Marea Neagra organizat de Rusia la Soci, o calatorie care a oferit sansa negocierii unei apropieri ruso-turce.
O conditie a acestei apropieri ar fi, probabil, sa nu se infiinteze vreo organizatie regionala in domeniul securitatii la Marea Neagra si eforturi de a stimula Ankara sa-si mentina politica de a tine NATO departe de Marea Neagra pe timp de pace.
In plus, Putin a amenintat deja ca, intrucat Romania si Polonia gazduiesc elemente ale scutului american antiracheta, ele vor deveni tinte ale Moscovei.
Asemenea declaratii sunt de obicei "tactice", insa ele arata hotararea Moscovei de a-si ameninta vecinii si sunt proferate cu convingerea ca Rusia chiar are potentialul sa intimideze aceste guverne.
La Summitul NATO de la Varsovia, vineri si sambata, Alianta ar trebui sa nu minimalizeze Marea Neagra, asa cum ia in considerare. Evenimente recente arata ca Rusia o priveste ca pe "Mare Nostrum" ("marea noatra") si va bloca orice efort in vederea asigurarii unei aparari legitime a statelor membre NATO din regiune, fara a mai mentiona si Georgia, pe malul de est.
NATO ar putea sa fie tentata sa se concentreze si sa acorde prioritate Marii Baltice, insa aceata reactie, de inteles, este mioapa. Istoria arata ca dominatia rusa la Marea Neagra conduce in mod inevitabil la presiuni asupra partii de est a Marii Mediterane. Siria este doar ultimul exemplu in acest sens.
Adevarul este ca eforturile NATO in domeniul Apararii de pana in prezent, desi substantial mai bune decat cele de pana in 2014, au putine lucruri cu care sa se laude la doi ani de la invazia Ucrainei. Mult mai mult poate si trebuie facut pentru a impiedica Rusia sa intimideze statele de la Marea Neagra si colapsul proiectului vital al integrarii europene in aceasta regiune.
Europa si Statele Unite au resursele cu care sa sustina popoarele ce vor sa ramana libere in fata imperialismului rus. Insa, intrebarea este au ele, oare, vointa si viziunea pe masura resurselor de care dispun, conchide Stephen Blank.
