Trump s-a prezentat mult timp drept un președinte care înțelege costul uman al războiului.
A ironizat „războaiele fără sfârșit” și a promis că sângele american nu va mai fi vărsat în deșerturi îndepărtate.
Însă retorica din campanie s-a lovit de realitatea dură odată ce s-a întors la Casa Albă.
În momentul în care au fost confirmate victimele americane, războiul cu Iranul a încetat să mai fie ceva abstract.
Trei militari au fost uciși și alți cinci grav răniți într-un atac asupra unei baze americane din Kuweit.
La Washington, decesele — și avertismentul său că ar putea urma și altele — au polarizat și mai mult scena politică.
Susținătorii s-au mobilizat în jurul lui Trump, argumentând că o retragere acum ar dezonora memoria celor căzuți.
Criticii, în schimb, au prezentat pierderile drept dovada imprudenței președintelui.
Centrul politic — adesea tăcut, dar decisiv — a pus întrebarea esențială: Pentru ce murim?
Escaladarea riscă să-l transforme în tipul de președinte implicat într-un război din Orientul Mijlociu pe care chiar baza sa electorală l-a respins.
Consecințe directe pentru alegerile de la jumătatea mandatului
Întoarcerea sa de poziție, oricât de justificată ar fi strategic, va fi testată la alegerile de la jumătatea mandatului din acest an.
Istoria arată că președinții nu își pierd sprijinul doar pentru că americanii mor pe câmpul de luptă.
Îl pierd atunci când moartea pare inutilă, fără sfârșit sau insuficient explicată de comandantul suprem.
În cel mai recent discurs adresat națiunii, el i-a pregătit pe americani pentru un război mai lung și pentru mai multe victime.
Viteza cu care conflictul pare să se extindă în Orientul Mijlociu reprezintă un alt motiv de îngrijorare.
Cu cât durează mai mult, cu cât se pierd mai multe vieți și cu cât se extinde mai mult, cu atât diplomația devine mai dificilă.
În cele din urmă, viețile americane pierdute în războiul cu Iranul îl vor confrunta pe Trump cu paradoxul conducerii.
Puterea nu este niciodată mai absolută decât în război, dar niciodată mai fragilă.
Rachetele pot modela conflictul peste hotare, însă doliul și memoria sunt cele care dictează costul politic al acestuia.
