33 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Simbolul divizării Germaniei, în cifre. GALERIE FOTO
Doborât în euforia din noiembrie 1989, Zidul Berlinului a fost ani la rând simbolul dureros al divizării Germaniei învinse şi al confruntării dintre lagărul sovietic şi lumea occidentală.
Plăci de beton armat
Construit începând din 13 august 1961 pentru a opri exodul est-germanilor spre Occident (trei milioane de persoane între 1945 şi 1961), Zidul Berlinului măsura în total 155 de kilometri: 43 tăiau Berlinul de la nord la sud, iar 112 izolau Berlinul de vest de restul Republicii Democrate Germane (RDG).
Zidul era format în mare parte din plăci de beton armat cu o înălţime de 3,6 metri, întărite în partea superioară de o structură cilindrică netedă, menită să descurajeze orice tentativă de escaladare.
În partea de est, de-a lungul zidului s-a creat un no-man's land bine păzit, mărginit de alte fortificaţii. Supranumită "fâşia morţii", această a doua incintă îi împiedica pe berlinezii de est să se apropie de frontieră.
Locul cel mai bine luminat din Berlin
302 posturi de observaţie şi 20 de buncăre îi ajutau pe cei peste 7.000 de soldaţi să asigure supravegherea zidului. Noaptea, felinarele instalate din 30 în 30 de metri făceau din Zidul Berlinului locul cel mai bine luminat din oraş, în contrast cu penumbra în care era scufundat Berlinul de est.
Instalaţia era completată de alarme, şanţuri, sârmă ghimpată, cerberi, sisteme de foc automat. În no-man's land, unde nici militarii nu aveau acces, nisipul greblat cu grijă permitea reperarea oricărui pas.
Checkpoint Charlie
Zidul avea şapte puncte de trecere oficiale. Cel mai celebru era Checkpoint Charlie, situat pe Friedrichstrasse, între cartierele Kreuzberg, în Vest, şi Mitte, în Est.
În octombrie 1961, acest post de frontieră a fost teatru de confruntare între Statele Unite şi Uniunea Sovietică: tancurile şi soldaţii din cele două tabere s-au înfruntat timp de câteva ore, în urma unui diferend legat de libera circulaţie a unui diplomat american, Allan Lightner.
Un an mai târziu, un zidar est-german în vârstă de 18 ani, Peter Fechter, a devenit una din primele victime ale Zidului, fiind împuşcat în timp ce îl escalada în imediata apropiere a postului Checkpoint Charlie de soldaţii aflaţi la pază şi lăsat să agonizeze în no-man's land.
Tunelul 57
În 28 de ani de existenţă au existat numeroase tentative de trecere în Vest, de multe ori mortale. Memorialul Zidului Berlinului consemnează peste 100 de morţi între 1961 şi 1989.
Una din cele mai dramatice "evadări în masă" reuşite a fost aşa-zisa operaţiune "Tunel 57", care a permis în octombrie 1964 unui număr de 57 de oameni să treacă în partea de vest, printr-un tunel cu o lungime de 140 de metri săpat cu ajutorul unor studenţi occidentali, pornind dintr-o brutărie dezafectată.
O altă fugă spectaculoasă a fost cea din august 1988 a unei familii de patru persoane care a trecut peste zid cu un avion de mici dimensiuni pentru fertilizare aeriană.
Inginerul electronist Winfried Freudenberg figurează ca ultima victimă a Zidului: în martie 1989, s-a prăbuşit în Berlinul occidental după ce a survolat zidul la bordul unui balon de fabricaţie proprie.
"Ich bin ein Berliner"
Cele patru cuvinte rostite în germană de John Fitzgerald Kennedy cu prilejul vizitei sale istorice la Berlin din 26 iunie 1963 au rămas în memoria colectivă.
La doi ani după ridicarea "Zidului ruşinii", preşedintele american a vrut astfel să-i liniştească pe berlinezi şi totodată să afişeze solidaritatea taberei occidentale.
În 1985, cu câţiva ani înainte de căderea Zidului, preşedintele francez Francois Mitterrand a folosit la rândul său, la o întrevedere cu cancelarul Helmut Kohl, o formulă premonitorie: "Berlinul şi-a făcut plinul cu suferinţă, a venit timpul să-şi facă plinul de speranţă".
Getty
Profimedia
Profimedia
Profimedia
Profimedia
Profimedia
Shutterstock
Shutterstock
Shutterstock
Shutterstock
Shutterstock
ULTIMELE STIRI
