100 de zile de coronavirus. De la prima informație până la aproape 2 milioane de infectați
Se împlinesc 100 de zile de când lumea pe care o știam cu toții s-a schimbat profund.
Atât a trecut din momentul în care în China s-a vorbit pentru prima oară despre o pneumonie agresivă, fără cauză clară.
În prezent, mai mult de jumătate din populația globului este în izolare, o măsură fară precedent, care ar putea declanșa și o criză economică devastatoare.
Nimic nu mai e la fel, iar omenirea încă bâjbâie în războiul împotriva unui inamic venit de nicăieri.
Iată și evenimentele din cele 100 de zile care ne-au adus aici.
Primele cazuri, pe 31 decembrie
Totul a început pe 31 decembrie 2019. Când cea mai mare parte a lumii se pregătea să sărbătorească trecerea în noul an, pe un site oficial din China se vorbea în premieră despre apariția unei pneumonii ale cărei cauze erau necunoscute.
Pe 1 ianuarie, autoritățile locale sigilau deja piața de fructe de mare din Wuhan, locul de unde se bănuiește că a pornit infecția.
O săptămână mai târziu, apărea și primul deces, iar specialiștii chinezi și-au dat seama că au de-a face cu un virus nou.
După alte câteva zile, chinezii încearcă să minimalizeze riscurile și susțin că dacă nu mai apar alte cazuri focarul este ca și stins.
Doar că lucrurile nu au stat deloc așa. Nu doar că situația s-a înrăutățit în China, ci pe 13 ianuarie s-a semnalat și primul caz în afara ei, în Thailanda, un bărbat care venea din Wuhan și astfel, coronavirusul începe să devina o problemă internațională.
Numărul cazurilor aproape că s-a dublat de la o zi la alta, ceea ce a determinat autoritățile chineze să ia o măsură fară precedent.
Pe 24 ianuarie, prima carantină
Pe 24 ianuarie, Wuhan, un oraș industrial cu 11 milioane de locuitori, este plasat în carantină și nimeni nu mai avea voie să intre sau să iasă.
Era deja târziu. Virusul se răspândise dincolo de granițe. Cu toate acestea, specialiști dar și lideri ai marilor puteri dădeau asigurări că noul inamic mondial nu reprezintă o amenințare pentru țările occidentale.
Dar pe 31 ianuarie, fuseseră deja confirmate primele cazuri în Marea Britanie, Spania și Italia.
Ziua 50, adică 19 februarie, pare să fi fost decisivă în evoluția ulterioară a pandemiei.
Un meci de fotbal, la originea tragediei din Italia
În Italia, la Milano, echipa Atalanta obținea o prea frumoasă victorie în parcursul său în Liga Campionilor și învingea Valencia cu 4-1.
Aproape o treime din populația orașului Bergamo s-a aflat pe stadion, potrivit statisticlor și alături de localnici și câteva mii de suporteri spanioli.
Asta ar fi una dintre explicațiile focarului care a pus la grea încercare Italia. Spre finalul lunii februarie, se înregistra deja primul deces din peninsula, iar la nivel mondial numărul cazurilor de îmbolnăvire îl depășea pe cel din China.
În aceste condiții, nordul Italiei intră în carantină. Prea târziu, au spus mulți pentru că a urmat luna martie care a semănat groaza peste peninsulă.
La începutul lui martie, numărul îmbolnăvirilor a crescut alarmant, cu peste 1.200 de infecții pe zi.
Și iată, vedem cum Italia urcă încet-încet în acest clasament negru. Măsurile de restricție continuă în această țară, se închid școlile, se anulează manifestările sportive, dar totul părea prea târziu.
Pandemia, declarată pe 11 martie
Pe 11 martie, Italia se apropie de 15.000 de îmbolnăviri, iar Organizația Mondială a Sănătății declară COVID-19, pandemie.
În continuare, situația nu este luată în serios în multe țări precum Marea Britanie sau Statele Unite, în timp ce la noi, deși nu aveam încă niciun caz, s-a decis de atunci închiderea școlilor și s-a recomandat lucrul de acasă.
Pentru Europa a urmat o lună martie infernală, în care toate estimările specialiștilor au fost date peste cap.
Infecția a răpus din ce în ce mai mulți oameni, mai ales în Italia și Spania, iar pandemia și-a mutat forța nimicitoare de pe continentul asiatic în Europa, depășind în scurt timp țări precum Coreea de sud sau Iran, care au fost următoarele grav afectate după China.
Pe 17 martie, Europa își închide granițele în încercarea disperata de a opri răspândirea acestui virus care făcea deja ravagii pe bătrânul continent. Tot atunci, trei sferturi dintre cei ce muriseră erau europeni.
După încă o săptămână, greul se mută în Spania, care începe să raporteze sute de decese zilnic.
Și Statele Unite se conturează ca următorul epicentru al pandemiei, iar până la sfârșitul lunii avea să aibă cele mai multe cazuri de îmbolnăvire.
Ne apropiem de 2 milioane de cazuri
Exact acum o săptămână, am depășit un nou prag psihologic, de un milion de îmbolnăviri în toată lumea, iar acum ne îndreptăm rapid spre două milioane.
Din nefericire, nici numărătoarea deceselor nu stă pe loc și am ajuns la aproape 100.000 în întreaga lume.
Practic, în doar 100 de zile, călătoriile internaționale au dispărut aproape complet, economiile lumii s-au afundat în recesiune, iar jumătate dintre pământeni stau închiși în case, ceea ce nu și-ar fi imaginat nimeni, vreodată.
Și, din păcate, nimeni nu poate să spună cu siguranță cât va dura acest coșmar.
