Hamsia, peștele preferat al românilor pe Litoral, e adusă de la bulgari. „Sunt deștepți, ce să-i faci”
Pe litoralul românesc, hamsia de Marea Neagră vine din Bulgaria. O spun comercianţii care, pentru a face față cererii din timpul verii cumpără pește proaspăt de la vecini.
Avem aceeaşi mare, doar că pescarii noştri sunt mult mai interesaţi să prindă melcul rapană pentru pieţele asiatice, decât peștele mic pentru porţii de 5 lei. Astfel, rămânem cu un uriaş potenţial neexploatat, deşi trecutul ne-a demonstrat că putem fi unul dintre jucătorii importanţi din industria peștelui. Urmăriţi un material, din seria Inspectorul Pro.
Un turist, iubitor de peşte proaspăt, nu are o misiune uşoară pe litoralul românesc.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Reporter, camera ascunsă: „De Marea Neagră ce aveți?”
Comerciant: „Guvizi de marea Neagră, hamsie de Marea Neagră!”
Reporter: „Sunt prinse proaspete, aveți idee?”
Comerciant: „Da, da, el e proaspăt, dar noi îl ținem la congelator!”
Reporter: „Dar de unde îl luați?”
Comerciant: „Din depozitul din Constanța.”
Reporter: „Dar de la pescari, nu?”
Comerciant: „Nu!”
Turistul găseşte la fiecare colţ de stradă hamsie. Este peştele vedetă al litorarului românesc. Costă între 5 şi 15 lei porţia. Uneori, însă, comerciantul, fără să anunţe şi cumpărătorul, îl înlocuieşte cu şprot. Un peşte tot de talie mică, dar mai ieftin şi nu atât de gustos ca hamsia. Ironia sorţii, cantităţi uriaşe de şprot şi hamsie sunt importate de la vecinii bulgari.
Comerciant: „Ăsta se numește șprot! Și ăsta, și ăla. Ăla e mai mare, ăsta e mai mic.”
Camera ascunsă, comerciant: „Îl prind bulgaii, că noi nu mai avem flotă! Ai înțeles? Dar e de Marea Neagră? Reporter: „Dar îl prinde bulgarul! ”
Comerciant: „Dacă sunt deșţepți, fata mea, ce să-I faci?”
Camera ascunsă: „Guvidele este din zona bulgară. Asta de-al nostru, din zona noastră este mic!”
Reporter: „De ce vă este mai simplu să-l luați de acolo?”
Comerciant: „Pentru că vine cu acte!”
Reporter: „De ce pescarii lor pot și ai noștri nu?”
Comerciant: „Pentru că alea sunt firme mari, în general! De ce turismul bulgăresc e mult mai sus ca noi? Pentru că bulgării sunt mai deșţepți, pentru că bulgării au alocat fonduri, ați înțeles? Au dezvoltat turismul! La noi, vedeți așa ceva? Noi îl omorâm, doamnă. La noi, dacă mergem pe Mamaia, mergem reclamă la turismul bulgăresc! Hai să mergem la bulgari! Găsim reclamă la Mamaia? Sunt chestii penibile, românești.”
Simion Nicolaev, este directorul Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină: „Bulgarii sunt mult mai eficienţi, pentru că sunt mai obraznici, vorbesc de pescari mai tupeişti, mai de interes. Noi suntem foarte legali, dar stăm şi ne uităm."
Ne spune deschis ca pescarii noştri nu sunt interesaţi să prindă şprot şi hamsie. Este mult mai profitabil să pescuieşti melcul rapană. O tonă de carne se vinde pe piețele asiatice cu 6-7 mii de dolari, iar 99 la sută din producţie merge la export. În 2017, s-au pescuit 10.000 de tone, în condiţiile în care în urmă cu câţiva ani, în statisticile din România nu exista pescuit de rapană.
Simion Nicolaev: „Interesul comercial a determinat pescarii şi societăţile de pescuit să se profileze. Dacă în urmă cu 4 ani aveam patru nave din astea de tonaj de peste 15 metri, acum avem cu totul 16. Toată lumea a trecut pe rapană."
Această lipsă de interes a pescarilor a dus la scăderea cotei de pescuit la şprot, stabilită de Uniunea Europeană. Astfel, din totalul de 11 500 de tone care pot fi capturate din marea Neagră, românii au primit 30 la sută, iar bulgării 70 la sută. Mitko este pescar, la Krapets, o mică localitate aflată la câţiva kilometri de graniţă. Ne vorbeşte despre flota de pescadoare a Bulgariei.
Mitko, pescar: „La noi, sunt trei sute de vapoare! O tonă pe zi, la unul, cât este?”
Reporter: „Dar trei sute de vapoate sunt în Bulgaria?”
Mitko: „Da, da. Minim trei sute.”
Pentru că sprotul şi hamsia să devină din nou de interes, în România ar trebui să primească o valoare comercială. Cea mai simplă cale: conservele.
Simion Nicolaev: „Dar pentru asta ai nevoie de investiţii. Investiţii care sunt destul de costisitoare, pentru a realiza o fabrică pentru conserve. Ori la noi un investitor în ce să investească? Într-un domeniu în care incertitudinea este destul de serioasă sau ia aceeaşi bani şi investeşte în 2-3 magazine de orice ar fi carne, chiloţi şi peste o săptămână îşi scoate banii? Sigur, trebuie o viziune mare, stimulente economice, ce stimulente economice? Cine să stimuleze?"
Până când statul se va hotărî să facă ceva concret pentru stimularea activităţii de pescuit, soluţiile ar putea veni tot din mediul privat şi din rândul societăţii civile. Care ne-ar putea da o mână de ajutor în schimbarea obiceiului de consum. Un român mănâncă doar 7 kilograme de peşte pe an, în timp ce media europeană este 23.
Reporter: „Pe litoralul nostru aţi găsit pește?”
Femeie: „Cum să nu! Dorada, șalău, ştiucă, crap.”
Reporter: „Dar pește din Marea Neagră aţi găsit la noi la restaurant?”
Femeie: „Vă referiţi la calcan?”
Reporter: „Calcan, stavrid!”
Femeie: „Stavrid, nu, calcan da.”
Reporter: „Altceva? Lufar, chefal?”
Femeie: „Categoric nu.”
Bărbat: „Ce-mi place mie cel mai mult este păstrăvul.”
Reporter: „Dar de ce nu peştele de Marea Neagră?”
Bărbat: „Pentru că nu am încercat.”
Reporter: „Ce v-ar convinge să mâncaţi peştele de Marea Neagră?”
Bărbat: „Poate să vedem cum arată şi cum e gătit.”
Romanii preferă peştele de apă dulce: păstrăvul sau crapul. Iar când vine vorba de Marea Neagră, cunoştinţele noastre se învârt în jurul hamsiei.
Reporter: „Ce pește aţi luat?”
Femeie: „Hamsie, că asta ne-a plăcut, în fiecare seară.”
Reporter: „Alt peşte de Marea Neagră aţi încercat?”
Femeie: „Inele de calamari, caracatiţă, dar tot hamsia e mai bună.”
Reporter: „Dar alt peşte de Marea Neagră?”
Femeie; „Nu, nu.”
Reporter: „Peşte de Marea Neagră aţi încercat?”
Bărbat: „Peşte de Marea Neagră…doradă.”
Reporter: „Dar să ştiţi că dorada nu e de-al nostru!”
Bărbat: „Atunci nu am mâncat din ăla de Marea Neagră.”
Femeie: „Nu, de mare, de aici, nu.”
Reporter: „De ce nu?”
Femeie: „Pentru că nu suntem obişnuiţi.”
Matei, fiu de pescar, a deschis o cherhana la Agigea, în 2013. Are propria brigadă de pescuit, „moştenire" de la tatăl său. Ne-am întors după 5 ani, la malul Mării. Aceiaşi pescari ies în zori, să aprovizioneze restaurantul.
Pescar; „Uite-l cum aleargă, fraierul. Uşor, uşor. Asta este, frate. Hai că eram trişti.”
În 5 ani, cherhanaua, deschisă acum tot timpul anului, şi-a triplat numărul de locuri şi şi-a format o clientelă fidelă. Matei reinvesteşte aproape tot ce câştigă. Spune că secretul succesului este să îţi poţi asigura propriul flux de la pescuit, depozitare, prelucrare, preparare. Şi nu în ultimul rând, să nu renunţi la educaţia culinară a clienţilor
Reporter: „Știe clientul ce pește să ceară?”
Matei Datcu: „Nu. Și ca să nu se facă de ruşine, întreabă ospătarul, apar şi eu. Îl prezintă, totuşi, îi facem şi o mică educaţie.”
Reporter: „Dar cer peşte de Marea Neagră?”
Matei Datcu: „Da, asta e şi întrebarea: ce aveţi azi proaspăt, aşa începe orice discuţie.”
Reporter: „Care e diferenţa dintre clientul de acum 6 ani şi clientul de acum?”
Matei Datcu: „Să zicem că e mai deschis la ce e nou, întreabă, vrea să vadă, ăsta e un lucru bun. Îl ducem, îl prezentăm, documentat, când vine la mare îşi face temele foarte bine, încearcă să te prindă dacă îl păcăleşti."
Paradoxal, însă, când trec graniţa la bulgari, românii uită de hamsie, păstrăv sau crap. Poate şi pentru că vecinii noştri le vând românilor doar peşte proaspăt, de Marea Neagră. Iar meniurile sunt ilustrate.
Ospătar: „Acesta este pește de Marea Neagră, calcan! Primul pește, lufar sau calcan! Atât! Lufar la gătar sau calcan prăjit!”
O porţie de calcan costă în jur de 100 de lei. Lufarul, între 30 şi 50 de lei, în funcţie de mărime. Guvizii şi zarganul, în jur de 35 de lei, iar o supă de pește 15 lei.
La noi, în schimb, comercianţii ne vând biban de mare, un peşte demult dispărut din apele noastre. Bulgarii ne dau o lecţie şi când vine vorba de consumul propriu. Cei care vor să cumpere peşte proaspăt o pot face direct din barca pescarilor. Un obicei demult uitat la noi, iar la 100 de kilometri de graniţă, la Varna, găsim o frumuseţe de piaţă de peşte. Hamsia este 10 lei kilogramul, zarganul 40 de lei, iar barbunul 5 lei. Găsim chiar şi garizi, creveţii de Marea Neagră.
Între timp, în România cresc importurile. Ţara noastră, cândva campionă la pescuit, aduce din străinătate aproape 90 la sută din consumul intern de peşte şi fructe de mare. Vorbim de o piaţă de 380 de milioane de euro, în creştere cu 10 la sută faţă de anul trecut. Dar până când autorităţile vor elabora o strategie realistă de stimulare a pescuitului, ne potolim pofta de peşte de hamsia de Bulgaria.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din România, dar și din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
