A invins moartea, dar s-a trezit fara cel mai bun prieten si cu un alt chip: "As mai trece prin 15 operatii ca sa-l mai vad"
1 an de la Colectiv. Au supravietuit miraculos iadului, dar s-au trezit intr-un cosmar: unii fara maini, altii fara chip. Cu trupurile mutilate, au mers mai departe pentru ca nu au avut de ales. Durerea sufleteasca insa ii urmareste.
La un an distanta de la Colectiv, nimeni nu a platit pentru traumele lor. Mai grav este ca Romania ne da impresia, zi dupa zi, ca oricand se poate repeta o asemenea tragedie. Noi toti suntem la fel de vulnerabili, iar autoritatile la fel de nepragatite. Stirile ProTv va prezinta in aceasta saptamana povesti nestiute din Colectiv, dar si dintr-o Romanie care refuza sa inainteze.
"Toti ceilalti pacienti care erau in salon cu mine, au murit. Si soarta mea ar fi fost probabil aceeasi, daca ramaneam acolo". Astfel suna marturia socanta a lui Bogdan Molesag, tobosarul trupei ''Up to Eleven'', transferat dupa Colectiv de la Spitalul Sfantul Ioan, in Belgia, la Bruxelles. Acolo, medicii au descoperit inspaimantati ca pacientii romani erau infectati cu germeni deosebit de periculosi, de care autoritatile romane nu vorbisera in niciun moment. Bogdan a invins moartea. S-a trezit, insa, fara cel mai bun prieten, fara 6 degete si cu un alt chip.
Doar pozele si amintirile cu Leo le-au mai ramas celor trei membri ai trupei Up to Eleven. Un destin tragic a facut ca aceasta piesa, intitulata "Drum bun", sa fie ultima inregistrata cu doar cateva saptamani inainte de Colectiv. Cine ar fi crezut, atunci cand a fost scrisa, ca va deveni un simbol al despartirii de Laurentiu Varlan, chitaristul trupei? Ca multe formatii din underground-ul romanesc si "Up to Eleven" si-a trait in seara de 30 octombrie propria poveste.
"Asa se spune, ca la concertele de tipul asta, intri in sala si dai mana cu toata lumea, fiind o comunitate restransa, trupele se cunosteau intre ele. Am apucat sa salut in seara aia, din pacate, pentru ultima oara, multi oameni” a povestit Bogdan.
Bogdan Molesag sau Bobo, cum ii spun prietenii, este tobosarul formatiei “Up to Eleven”. Dragostea pentru muzica l-a adus in trupa in 2005. Asa cum se intampla cu multi artisti de pe scena underground, avea, insa, si un job care sa ii permita sa isi sustina pasiunea. In paralel, era operator la un post de televiziune. A cantat de multe ori in Colectiv, unde a mers, ultima data, sa isi sustina amicii de la “Goodbye to Gravity”.
"La 9 si ceva ne-am vazut cu totii, am luat o masa undeva mai in spate, ne distram, ascultam muzica, eram prieten cu baietii din trupa, din organizare, si noi cantand, impartind scena cu ei de atatea ori..si…la 10 jumate…", a relatat Bobo. La 10 jumatate, seara avea sa se transforme in infern.
"Cu 5 minute inainte de al doilea foc de artificii am fost la toaleta si cand eu ieseam de la toaleta, acolo intrau cele doua fete care au fost gasite moarte, care stateau cu noi la masa, una dintre ele era prietena unui prieten de-al nostru”, isi aminteste Bogdan.
"Cand m-am intors la masa, prietenii mei nu mai erau acolo si am vazut o flacara mica si am zis s-o iau spre iesire, n-am luat-o la fuga sau ceva, n-am vrut sa creez panica, dar dupa 10 metri parcursi, tot tavanul era in flacari”, povesteste el. "Atunci am grabit putin pasul, am ajuns in containerul respectiv, in doua secunde a venit o flacara imensa, n-o sa uit niciodata sunetul. Ca atunci cand decoleaza un avion”, ne-a povestit Bobo.
Din familia Colectiv facea parte si Pavlos, pustiul de 15 ani, care iubeste atat de mult muzica rock. "l-am vazut, el bineinteles ca statea in primul rand, se bucura de concert, era copilul nostru de trupa”, isi adduce aminte Bogdan. Pavlos se apropiase in mod special de Bobo, pentru ca isi dorea sa cante la tobe, la fel ca el. “Ii tot promiteam ca urmeaza sa-l invat, dar o sa vina si ziua aia."
Un an mai tarziu, cei doi impart o poveste unica. Locuiesc usa in usa, in blocul supravietuitorilor care au fost ingrijiti in Belgia. Amandoi au facut stop cardio-respirator la aterizarea la Bruxelles si au fost salvati de medicii belgieni. Datorita unei fotografii pe care o aveau impreuna, parintii lor, care stateau pe holurile spitalului, in timp ce ei erau in coma, au aflat ca baietii se cunosc.
Primul care s-a trezit din coma a fost Bobo, dupa trei saptamani. In timp ce Pavlos s-a trezit dupa aproape doua luni. "Am avut emotii fantastic de mari pentru el pentru ca eu deja eram constient, dar el a stat in coma mult mai mult timp. Dar acum suntem pe picioare si il consider fratele meu mai mic”, a spus Bobo.
"Cand a iesit din coma asta m-a intrebat: cat il costa lectia de tobe. Asta era problema lui. Eu m-am speriat de el cum arata, el s-a speriat de mine. Eu nu puteam sa merg, el era la pat”, isi aminteste Bobo. Lectia de tobe va trebui, insa, amanata. Pentru ca mainile lui Pavlos si mai ales ale lui Bogdan, nu mai sunt la fel ca inainte. "Din pacate, am cazut cu mainile intinse inspre fata si de asta mi-au fost asa de grav afectate, de au trebuit sa imi amputeze 6 degete aici, in Belgia. Au fost arse pana la os. Adica carbonizate. "
Iar vestile crunte abia incepeau sa vina. Bogdan a aflat, de pe patul de spital, ca prietenul sau cel mai bun si colegul de trupa, Leo, a pierit in acea noapte, in Colectiv. "Din cauza morfinei si a anesteziilor generale, am fost confuzi mult timp dupa ce am iesit din coma, dar cand am aflat ce s-a intamplat si ca prietenul meu cel mai bun a murit si ca atatia cunoscuti am fost extrem de socat."
Intre timp, acasa, mama lui Leo comemora deja 3 luni de la disparitia fiului sau. "Ei veneau aici sa se distreze. Si in vinerea aia nu s-a mai intors. Mai mult nu pot sa va spun. Suntem distrusi”, povesteste mama lui Leo.
"Multe luni de zile am crezut ca este un cosmar din care ma voi trezi. Dar acum mi-am dat seama ca trebuie sa mergem inainte", sustine Bogdan.
Bogdan a avut arsuri pe 35% din suprafata corpului, dar si pe caile respiratorii. Iar din Spitalul Sfantul Ioan, in care a fost ingrijit in prima saptamana, a plecat cu mai multe bacterii, care i-au pus viata in pericol.
Reporter: Tu ai ajuns cu vreo infectie luata din Romania aici?
Bogdan: Cu vreo 4. Cu toate deja celebrele bacterii.
A suferit pana acum nu mai putin de 16 operatii."Una dintre ele, de regrefare a mainii drepte a constat in imobilizarea la pat, timp de 3 saptamani, cu mana cusuta de abdomen”, povestete el.
Reporter: Ai avut vreun moment cand ai simtit ca nu mai poti?
Bogdan: Da. Au fost mai multe. N-ai cum sa nu le ai. Sau momente in care ai vrea sa apesi pe un buton sa se opreasca totul si sa o iei de la capat. Dar cand te gandesti ca atatia nu mai sunt, iti dai seama, de fapt, ca ai avut noroc.
Din categoria acestui tip de "noroc" face parte si transferul in Belgia. "A doua mea zi de nastere e 7 noiembrie 2015, ziua in care am fost transferat aici. Pentru ca toti ceilalti pacienti care erau internati cu mine la Sfantul Ioan au murit. Sunt convins ca as fi impartasit aceeasi soarta daca nu eram transferat aici."
Aici, la Spitalul Militar din Bruxelles, pacientii romani au fost tratati la fel ca belgienii raniti in atentatele teroriste din luna martie. "Sunt ca niste prieteni. De fiecare data vin, iti explica ce urmeaza sa se intample, cat va dura procesul respectiv, ce presupune o operatie. Le datorez, practic, viata." "Si regina Belgiei a venit sa viziteze pacientii romani undeva in luna martie. Daca nu am avut parte de conditiile astea acasa, ele ne-au fost oferite aici”, spune Bogdan.
De acolo, victimele din Colectiv privesc cu furie tot ce se intampla acasa. Mai ales ca, dupa un an de la acel tragic incediu, pare ca nimic nu s-a schimbat. In timp ce multe dintre visurile lor au fost spulberate, vinovatii se afla in libertate. Si, mai rau, pare ca suntem condamnati sa traim intr-un pericol, zi de zi."Coruptia. Nepasarea. Nerespectarea regulilor. Mizeria…Ar trebui schimbat totul din temelii in primul rand pentru ca asa ceva sa nu se mai intample. Ar trebui, bineinteles, multi oameni sa fie trasi la raspundere, cei care au permis chestiile astea, cei care au dat aprobari…E bine sa inveti din greselile altora, dar uneori inveti din greselile altora, dar pe pielea ta."
Pe Bobo il asteapta multe alte operatii: implant de par pe partea arsa a scalpului, reconstructia fetei si a mainilor si sute de ore de recuperare: kinetoterapie si fizioterapie. Nu crede, insa, ca cineva va putea sa faca vreodata, cu adevarat dreptate, in cazul Colectiv. Pentru ca durerea lui, ca si a altora, nu poate fi nici masurata, nici rasplatita.
Bogdan: Prietenii nu mi-i mai aduce nimeni inapoi, viata mea nu va mai fi, din pacate, cum a fost inainte. Dreptate e mult spus.
Reporter: De ce ti-e cel mai dor acum?
Bogdan: As mai trece inca o data prin 15 operatii ca sa mai stau o jumatate de ora de vorba cu Leo.
Pentru Leo, care ar fi vrut sa il vada asa, pentru Pavlos, care vrea sa invete de la el, pentru toti prietenii care i-au fost alaturi, dar mai ales, pentru a-si demonstra ca mai are multe de aratat, cand a venit in Romania, s-a intors pentru cateva clipe, acolo unde ii e locul. Dupa aproape un an de spitalizare, 16 operatii si 6 degete amputate, Bobo a fost, din nou, tobosarul trupei "Up to Eleven".
Etichete: colectiv,
Dată publicare:
