Același coș de cumpărături poate costa de aproape patru ori mai mult, în funcție de țară. Diferențele ridică întrebarea: care state sunt cele mai scumpe și cum pot fi ele comparate corect?
Cum măsoară Eurostat „scump” și „ieftin” în Europa
Răspunsul vine din indicii nivelului prețurilor calculați de Eurostat, care compară costul bunurilor și serviciilor din fiecare țară cu media Uniunii Europene.
Practic, dacă același coș de bunuri și servicii costă 100 de euro în UE, indicele arată cât ar costa el în fiecare stat.
Pentru acuratețe, Eurostat folosește prețuri medii anuale pentru peste 2.000 de produse și servicii.
Există două metode de calcul: una care include doar cheltuielile directe ale gospodăriilor și alta care ia în considerare și serviciile publice, precum educația și sănătatea.
Acest material se bazează pe indicatorul mai larg, Consumul Individual Efectiv (AIC), considerat mai relevant pentru comparații internaționale. Este inclus și indicatorul cheltuielilor gospodăriilor (HFCE).
Un indice de 100 reprezintă media UE. Peste 100 înseamnă mai scump, sub 100 mai ieftin.
Important: aceste date compară doar prețuri, nu și veniturile. O țară mai scumpă nu este automat mai puțin accesibilă pentru locuitorii săi.
Cine sunt „campionii” la scump și ieftin în Europa
În interiorul Uniunii Europene, diferențele sunt semnificative. Luxemburg este cea mai scumpă țară, în timp ce România are cele mai mici prețuri. În Luxemburg, nivelul prețurilor este de aproximativ 2,5 ori mai mare decât în România.
Dacă sunt incluse și statele candidate și cele din EFTA, Islanda urcă pe primul loc ca cea mai scumpă țară, iar Macedonia de Nord devine cea mai ieftină, diferența ajungând la 3,7 ori.
În linii mari, Europa de Vest și de Nord au prețuri mai ridicate, în timp ce Europa Centrală și de Est rămân mai accesibile.
Islanda este cu 83,7% mai scumpă decât media UE, iar Elveția cu 81%.
„Cifrele trebuie întotdeauna citite împreună cu veniturile. Ceea ce contează pentru nivelul de trai nu este dacă prețurile sunt mari, ci ce poate cumpăra un salariu local — puterea de cumpărare, nu doar eticheta de preț”, a declarat profesorul Robert Inklaar de la Universitatea din Groningen pentru Euronews Business.
El explică faptul că, deși Elveția este scumpă, salariile ridicate fac ca puterea de cumpărare să fie printre cele mai mari din Europa. În alte contexte, aceleași prețuri ar avea un impact mult mai dur.
Danemarca (40,2%), Irlanda (39,6%) și Norvegia (38,4%) se numără printre cele mai scumpe economii europene, cu aproximativ 40% peste media UE.
Suedia și Finlanda urmează, cu niveluri mai moderate: +28,4% în Suedia și +26,1% în Finlanda.
În Țările de Jos, un coș de consum ajunge la 120,4 euro, în Austria la 119 euro, iar în Belgia la 118,1 euro, comparativ cu 100 de euro media UE.
Dintre cele patru mari economii ale Uniunii Europene, Germania se află în fruntea clasamentului prețurilor, cu niveluri cu 9,1% peste media UE. La polul opus, Spania este cu 8,9% mai ieftină, ceea ce înseamnă că același coș de cumpărături poate costa cu aproximativ 18 euro mai mult în Germania decât în Spania.
Franța (106,4) se situează ușor peste media europeană, în timp ce Italia (98) rămâne ușor sub pragul de referință.
Sud-estul Europei, mult mai accesibil la costul vieții
La celălalt capăt al clasamentului, diferențele sunt și mai evidente. În mare parte din sud-estul Europei, nivelul prețurilor este semnificativ mai redus decât media Uniunii Europene.
În Macedonia de Nord, un coș de bunuri evaluat la 100 de euro în UE ar costa doar 49,7 euro — adică mai puțin de jumătate.
Urmează Turcia (52,2), Bosnia (55,7), România (58,9) și Bulgaria (60), toate cu prețuri cu cel puțin 40% sub media UE.
De asemenea, Muntenegru (61), Serbia (62,5), Albania (65,7), Polonia (71,1) și Ungaria (71,6) se numără printre economiile mai ieftine, cu prețuri cu cel puțin 25% sub media europeană.
Alte state aflate sub media UE includ Croația (76,3), Slovacia (81,4), Lituania (81,4), Cehia (82), Grecia (84) și Portugalia (85,3).
De ce diferă atât de mult prețurile în Europa
Explicația principală ține de diferențele salariale și de productivitate, explică economistul Robert Inklaar pentru Euronews Business.
„Cel mai important motiv pentru care prețurile diferă în Europa este că diferă salariile, iar salariile sunt legate de productivitate”, a declarat acesta. „Unde lucrătorii sunt mai productivi, câștigă mai mult, iar acele salarii mai mari se reflectă direct în prețul tuturor bunurilor și serviciilor produse și consumate local — o masă la restaurant, o tunsoare, o vizită la dentist, chiria, îngrijirea copiilor. Niciunul dintre acestea nu poate fi importat, așa că prețul lor urmează costul muncii locale.”
Potrivit lui Inklaar, nu doar serviciile sunt influențate de salarii. Chiar și bunurile aparent ușor de comercializat — precum alimentele sau îmbrăcămintea — includ costuri locale semnificative: magazinele, personalul, transportul și chiria spațiilor comerciale.
Diferențele de preț sunt amplificate și de alți factori, precum distanțele, lanțurile de distribuție, reglementările și frontierele naționale. În plus, TVA și alte taxe de consum contribuie la variațiile dintre state.
„O comparație mai completă, prin urmare, pune în paralel nivelul prețurilor cu salariile sau venitul disponibil, ideal în termeni de putere de cumpărare, ținând cont de diferențele de curs valutar și taxe”, a explicat economistul.
Țările scumpe sunt, de regulă, și cele mai bogate
Profesorul Rainer Maurer, profesor emerit la Universitatea din Pforzheim, arată că există o corelație clară între nivelul prețurilor și PIB-ul pe cap de locuitor în statele din Uniunea Economică și Monetară.
Cu alte cuvinte, țările mai scumpe tind să fie și cele mai bogate, iar prețurile ridicate merg adesea mână în mână cu venituri mai mari.
De aceea, economiștii subliniază că nivelurile de preț trebuie analizate întotdeauna împreună cu puterea de cumpărare, nu izolat.
